Niciodată presa turdeană nu a mai fost într-o situaţie ca cea din aceste zile, (iertați cacofonia în ton cu situația) mai oprimată şi îngenuncheată de actuala putere, într-o demonstraţie de forţă fără precedent. Pentru că nu e simplu să obligi un manager media să concedieze un redactor şef, un ziarist care a devenit destul de incomod prin criticile constante aduse actualului pol potocaliu, care şi-a întins tentaculele – cu ajutorul votului nostru, ce-i drept – în întreaga zonă.
Spuneam în urmă cu vreo două luni pe blogul meu de pe site-ul Jurnalului de Arieş că: “Plina presa din Turda de pupincurishti. Credeam ca s-au deshteptat odata cu trecerea anilor, cu acumularea unei experientze… De fapt nu. S-au adancit mai tare in rahat. Observ ca , in afara de ziarul nostru, doar batranul Halashtuan mai “musca” in stanga si-n dreapta. Dar el are războiul lui de dus…
Poate unii o sa ma acuze pentru cele se spun, dar “imi da mana sa o fac”. Ar fi bine ca si colegii noshtri sa inceapa sa faca mai mult decat sa incaseze un salariu pentru a tzine gura inchisa. Sau alungita intr-un grotesc zambet de perfida falsa simpatie in timp ce pupa fundul celui care ii rasplateshte mana intinsa. Scarbos.
Daca, in ultima decada nu s-a reushit infiintzarea unui club al presei la Turda, poate vom reushi sa infiintzam un alt club…:Daca statisticile indica faptul ca romanii au inceput sa aiba mai multa incredere in ziarishti, acest fapt nu se datoreaza prea multor scribi din Turda. Sau din Campia Turzii.Spre rushinea lor.” Timpul scurs de atunci a confirmat în totalitate spusele mele iar apogeul acurateţei cu care subiectul a fost tratat este descris de îndepărtarea redactorului şef Emil Hălăştuan de la cârma echipei jurnalistice a ziarului 21. Emil Hălăştuan a acupat această funcţie după ce Emese Ladanyi a plecat din presă, direct în politică, dar şi la Fundaţia Familiei Raţiu. Apropo, Emese nu mai ştie probabil nici ea ce este, politician, ziarist, sau angajat al unei fundaţii... Cert este că nu poţi fi primele două, la un loc, pentru că devii penibil în momentul în care te afli pe listele de membri ale unei formaţiuni politice, ba chiar ai candidat la o funcţie politică, iar acum scrii „articole” pentru acelaşi ziar la care ai fost, candva, redactor şef. În aceste zile am văzut pe site-ul ziarului 21 un articol semnat de Ladanyi, am primit o ivitaţie la inaugurarea şcolii ungureşti Josika Miklos de pe adresa sa de mail şi am mai primit şi un comunicat din partea Familiei Raţiu. Eu unul, am dedus din toate acestea şi altceva în afară de faptul că Emese este o persoană foarte activă. Păcat. Sunt convins că şi pe ea tot politica a distrus-o.
Dar să revenim la ale noastre. Există o istorie a ingerinţelor politicului în problemele presei locale. Toate datorate unei instabilităţi financiare ale organelor media, unei dependenţe de banul unora sau altora dintre patronii din zonă care, la rândul lor, sunt mai mult sau mai puţin aserviţi politic. Lucrurile au debutat când Virgil Blasiu era primar iar Samoilă Pascu un pion tot mai important în PSD-ul de atunci. Cei care îi criticau pe deţinătorii puterii de atunci primeau „vizite” (citeşte controale) ale unora sau altora dintre organele care puteau da amenzi. N-au reuşit mare lucru în presă, pentru că presa avea atunci patroni hotărâţi, bine înfipţi pe picioare, atât din punct de vedere financiar cât şi moral. Ei au reuşit mai bine în a distruge patroni implicaţi politic în partide care le erau adversari, cum a fost Radu Mureşan, preşedintele de atunci al Partidului Democrat. Nici Sorin Bichiş nu a scăpat de amenzile lor, când era consilier în opoziţia turdeană. Iar exemplele ar putea continua.
Ce vroiam să subliniez, însă, este faptul că nu au reuşit în a lovi presa. Lucru care pare fi realizat liderii politici din zonă din ziua de azi, spre ruşinea lor. A trage sfori, a ameninţa, sau măcar a sugera că un ziarist incomod trebuie dat afară altfel pierzi reclamele din ziar, este un şantaj mai greţos decât orice mizerie cu care politica şi politicenii ne-au obişnuit. Ruşinea este mai ales a patronului lui Emil Hălăştuan care l-a mazilit printre lacrimi false, fără cea mai mică opoziţie dar, mai ales, fără nici o remuşcare.
Lucrurile nu vor rămâne aşa pentru că trăim în Europa anului 2008. Ziariştii pot fi împuşcaţi, dacă vrei să-i faci să tacă. Nu ai altă cale împotriva adevăraţilor slujitori ai penelului.
Şi încă o dată ruşine pupincuriştilor care ne înconjoară în presa turdeană, lamentabilelor personaje care tac în nimicnicia lor, aprobând tacit un atac josnic, pe la spatele jurnaliştilor. Faceţi un exerciţiu, dragii mei: uitaţi-vă care dintre ziare au reclame de la patroni membri sau apropiaţi ai partidelor politice aflate la putere în zonă. Care dintre ziare primesc constant bani de la primăriile puterii şi care nu... Argumentul pe care îl invocau până acum pseudo-ziariştii care de fapt sunt doar propagandişti ai puterii au căzut. Suntem o publicaţie mai veche şi mai citită decât unii care primesc bani, sau sunt puşi în vânzare prin magazinele celor care „fac ce trebuie”.
Să o spunem pe şleau, alianţa DA a devenim mai oprimantă şi antidemocrată de când s-a transformat, prin plecarea PNL şi venirea UDMR, în Alianţa IGEN. Ne aşteptăm la reacţii din partea celor vinovaţi, şi vom reveni cu amănunte... Nu trebuie decât să vedeţi cine îmi va „sări în cap” după acest editorial, ca să vedeţi cine sunt cei care au uitat pentru ce i-aţi votat sau cine sunt jalnicii lor trepăduşi, din presa locală.
