Opinie
Tools
Typography
  • Smaller Small Medium Big Bigger
  • Default Helvetica Segoe Georgia Times

Alegerile parlamentare din finalul lunii noiembrie sunt confruntarea politică finală a acestui an. După ce, în deschiderea sezonului electoral, au „jucat” localele din iunie, câştigate în zonă, detaşat, de PD-L – pentru motive pe are nu le mai disutăm aici –, iată că ne apropiem cu paşi repezi de ultimul eveniment datorită căruia politcicienii mai sunt dispuşi, repet, pentru ultima oară în acest an, să-şi plece urechea la doleanţele norodului.

Alegeri parlamentare aşadar, şi nu generale, cum greşit scria unul dintre candidaţii din colegiul 9, Avram Gal, pe fluturaşii ilegali răspândiţi prin Câmpia Turzii. Dar ce să te aştepţi de la Avrămuţ? Ce-l interesează pe el care este diferenţa dintre un tip de alegeri şi altul, că doar el îşi poate oricând plăti consilieri care să gândească în locul lui. De tip târnacop, ca pe şantier, cu hei-rup-ul, în acorduri de „Ana Lugojana”, numai să câştige el ceva.

Ce nu au înţeles noii politicieni? Pentru că vorbim de un nou val de angrenaţi în fenomenul politico-electoral, un val de „lupi tineri”, de la care te-ai fi aşteptat să fi înţeles ceva din greşelile bătrânilor. În primul rând nu au înţeles că oamenii nu votează pentru că văd chipul cuiva pe stâlpi sau panouri de afişaj. Acele materiale, extrem de scumpe pentru că firmele de adverting şi tipografiile prosperă de pe urma acestei perioade în care piaţa liberă existentă în România permite explozia preţurilor pentru acest gen de materiale de propagandă care nu au efetul scontat. Dar desigur, arată muşchii financiari ai unui partid, iar candidaţii se umflă în piele când îşi văd faţa pe un bloc, mare cât nişte etaje întregi de apartamente. Să fim sinceri, la ce l-a ajutat pe Virgil Pop, spre exemplu, la alegerile locale din iunie faptul că timp de o lună a privit tot traficul din sensul giratoriu de pe afişul în care trona, alături de „tătucul” său, Marius Nicoară, pe blocul de garsoniere de lângă Sens Vest?

Apoi, o campanie electorală toacă mărunt finanţele oricărui partid. Mai ales dacă dă şi peste unii membri care ştiu că este o perioadă de făcut bani de pe spatele propriei formaţiuni. Dovedisem în iunie că unul dintre cei mai „promiţători” tineri politicieni din zonă a greşit faţă de toate entităţile angrenate în procesul preeletoral şi în cel al alegerilor. De aceea, electoratul l-a sancţionat. Şi în alegerile din această toamnă, există unii politicieni, la fel de aroganţi şi care trăiesc „în lumea lor”, convinşi fiind de un răsunător succes, deşi se bazează pe informaţii false. De exemplu, sondajele făcute la comanda unuia sau altuia dintre partide. Mai nou, oricum, societatea din zona noastră pare să se fi tâmpit. Multe formaţiuni apelează la tot felul de firme de sondare a opiniei publice, mult mai puţin profesioniste şi pricepute decât cele care existau în urmă cu patru sau cu opt ani, spre exemplu. Apoi se complac într-o stare de dulce semi-letargie euforică, savurând deja obţinerea unui scaun în cea mai înaltă instituţie oficială a statului român, un scaun pe care, datorită unei constipări survenite la finalul lunii noiembrie, nu-l va ocupa niciodată. Va fi tardiv momentul în care va conştientiza efectul de fata morgana asupra sa.

Aceştia sunt candidaţii care se plâng de lipsa fondurilor. Candidaţii care susţin că nu au nevoie de cine ştie ce sume de bani pentru că mesajul lor pentru oameni este cel corect.

Şi, nu în ultimul rînd, aceştia sunt cei care în subconştientul lor ştiu că nu au nici o şansă să câştige la aceste alegeri şi atunci preferă să facă să dispară sumele de bani strânse de el şi partidul său pentru această campanie electorală. Sumele vor apărea în conturile lui şi măcar va câştiga ceva din această campanie, că doar de aceea este vot uninominal (Sâc!). Cei înşelaţi vor fi membrii de partid şi mai ales şefii acestora care, după alegeri, nu vor digera eşecul şi, pentru că aveau ei nişte bănuieli de mai demult, vor lua urma banilor.

Victoria în aceste alegeri va fi a celor care şi-o doresc foarte mult. A celor care nu vor precupeţi nici un efort pentru a lua contact direct cu cel la care este votul său. Cu omul de jos, cu orăşeanul, cu ţăranul, şi va reuşi să-l convingă pe acesta de oportunitatea trimiterii sale în parlament. Pentru că această alegere nu este ca pe vremea dacilor, când stabileau tarabostes-ii un trimis pe care îl aruncau în suliţi, ca sol pentru Zamolxe. Acum trimisul nostru trebuie să fie unul care ştie şi vrea să facă legi drepte, care să ne protejeze pe noi şi să ne ajute să ne ridicăm financiar şi ca nivel de trai, sacrificând interesul personal celui obştesc. El va avea mare putere şi va câştiga mulţi bani. Va uita oare de cei care l-au ales, în secunda doi? Evaluaţi candidaţii, vedeţi-le trecutul, amintiţi-vă contactul cu ei în orice situaţie şi apoi cântăriţi: merită să-l votez sau nu?

Aici ajungem la cea mai mare problemă a partidelor politice, altele decât PD-L: absenteismul la urne. PD-L are un electorat în zonă strâns legat de partid datorită tacticilor de cointeresare şi a metodelor de „pay back” folosite de meseriaşii politici care au dus partidul pe cele mai înalte culmi în Turda - Câmpia Turzii. Ba chiar au transformat axa Cluj - Turda în cel mai solid pol al partidului portocaliu şi au reuşit să iasă „basma curată” din asocierea cu PNL care şi-a deteriorat imaginea guvernând strâmb, ceea ce nu este puţin lucru. Toate celelalte partide au nevoie la urne de oamenii care au văzut cum este să fie PD-L la conducere şi care s-ar putea să nu fie mulţumiţi, au nevoie de oamenii, destul de puţini şi neînţeleşi, care ar mai putea simpatiza cu PNL, după guvernarea Tăriceanu, au nevoie de cei care au simţit că în ultimii patru ani nu au fost protejaţi prin măsuri sociale şi tactici salariale de marasmul financiar în care ţara se scufundă.

Pentru a convinge tot acest electorat, pentru ca un candidat oarecare să-i învingă pe ceilalţi, sunt necesare două ingrediente speciale, vechi de când sistemul electoral, a căror prezenţă este condiţie sine qua non pentru victorie. Ultimul care le-a folosit şi a câştigat a fost Băsescu. Şi de atunci nu a încetat deloc să dea poporului ceea ce trebuie pentru ca el să câştige din nou, când va fi vremea: pâine şi circ.
Poporul român este dur şi tăios şi nu-i place să danseze cu domnişoarele. Ţineţi minte asta, stimaţi candidaţi, s-ar putea să vă folosească!