Se acreditează tot mai mult în România ideea că a nu vota încuviințarea unei cereri de arestare a parlamentarilor, atunci când este prevăzută o astfel de procedură, înseamnă obstrucționarea justiției.
Nimic mai fals! Justiția se face în continuare! Însă ea trebuie facută strict și riguros, pe baza probelor existente la dosar și nu prin manipularea opiniei publice.
A nu vota o cerere de arestare nu înseamnă obstrucționarea justiției, ci înseamnă respectarea prezumției de nevinovăție, înseamnă respectarea dreptului la apărare, principii fără de care România nu poate fi un stat de drept, așa cum își dorește. Sunt avocat și știu ce spun. O apărare făcută din arest este făcută doar pe jumătate.
Ne-am obișnuit să vorbim, în ultima perioadă, fără a înțelege cât de periculoasă este conturarea unei asemenea opinii, că judecătorii luptă împotriva corupției. Dacă ar fi așa, ar însemna că judecătorii s-ar poziționa într-o anume tabără, ceea ce ar încălca în mod grav principiul egalității armelor în procesul penal. Acesta este un principiu esențial pentru un proces echitabil care semnifică tratarea egală a părților pe toată desfășurarea procedurii în fața instanțelor de judecată, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă, respectiv persoana cercetată și procuror.
Această egalitate nu poate fi relativă, spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului în toate cauzele pe care România le pierde pe bandă rulană în fața instanței supreme în materie de drepturi fundamentale ale omului.
La noi, în schimb, da! A devenit relativă atunci când Livia Stanciu, pe vremea când era președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, ne-a anunțat cu mult cinism că judecătorii au devenit partenerii de nădejde ai DNA!
Noroc că nu toți gândesc la fel!
Deputat Steluța Cătăniciu,
prim-vicepreședinte ALDE
