Un istoric turdean participă la încercarea de dovedire a unei crime comise de fosta Securitate

De la manifestarea dedicată ”Flăcării unirii”, derulată la Mormântul lui Mihai Viteazu, muzeograful turdean Horațiu Groza a plecat direct la o nouă acțiune de deshumare arheologică, realizată în colaborare cu alți specialiști, sub umbrela Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Acest institut, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează vineri, 20 septembrie 2013, în localitatea Verendin, com. Luncaviţa, jud. Caraş-Severin, o acţiune de investigaţii, care urmăreşte deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Ioan Ienea, ucis prin împuşcare de Securitatea comunistă pe 17 februarie 1950.

Acţiunea de deshumare va fi efectuată de o echipă specializată de arheologi, condusă de domnul Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca şi IICCMER, alături de care se vor afla Paul Scrobotă, colaborator IICCMER, de la Muzeul de Istorie din Aiud şi Horaţiu Groza, colaborator IICCMER, de la Muzeul de Istorie din Turda.

Ioan Ienea, cunoscut şi sub porecla de Budarcă, s-a născut în satul Verendin la 15 martie 1909. După instaurarea regimului comunist în România, în zona Banatului au luat fiinţă mai multe grupări armate de rezistenţă anticomunistă. Cea mai importantă dintre acestea a fost Organizaţia colonelului Ion Uţă, un ofiţer de carieră care, în perioada cuprinsă între 19 ianuarie 1941 şi 31 octombrie 1943, a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Severin. La sfârşitul anului 1943, acesta a demisionat din armată, iar după 23 august 1944 s-a înscris în PNŢ-Maniu şi a fost ales preşedinte al organizaţiei PNŢ Lugoj. Militând pentru ideile democratice, după alegerile falsificate din noiembrie 1946, colonelul a început să fie urmărit de către autorităţile comuniste. Fiind în pericol de a fi arestat, în primăvara anului 1947 intră în clandestinitate şi se refugiază în Munţii Banatului, unde organizează şi preia comanda unui grup de partizani anticomunişti. Prin trădare, colonelul Uţă a fost ucis în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, într-o confruntare armată cu trupele de securitate, în zona satului Borlovenii Noi din jud. Caraş-Severin. Organizaţia anticomunistă a continuat însă să existe şi după moartea lui Ion Uţă, până în anul 1955, dată până la care toţi membrii ei au fost pe rând capturaţi şi/sau ucişi.

Ioan Ienea a fost considerat ca fiind un susţinător al acestei grupări, întrucât membrii acesteia apelau frecvent la serviciile sale pentru repararea şi întreţinerea armamentului de infanterie pe care îl deţineau. Astfel, în primăvara anului 1949, autorităţile l-au arestat în satul natal, însă acesta a profitat de neatenţia escortei şi a reuşit să evadeze. S-a refugiat în zona muntoasă din jurul Verendinului, unde a stat împreună cu câţiva partizani din gruparea colonelului Uţă. După o vreme, a revenit în sat, unde a stat ascuns în gospodăria unei surori. În acelaşi timp, mergea acasă noaptea pentru a-şi amenaja o ascunzătoare săpată sub casă. După ce acest adăpost secret a fost finalizat, Ioan Ienea a stat ascuns numai în propria casă. Despre această ascunzătoare autorităţile au aflat de la un cumnat de-al său, Marcu, care fusese arestat şi torturat. După obţinerea informaţiei, în dimineaţa zilei de 17 februarie 1950, casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de un pluton de soldaţi din trupele de Securitate, care au pornit o acţiune de cercetare a întregii gospodării. Ienea a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împuşcat în cap de către un soldat. Victima a fost scoasă în curtea casei, fiind încă în viaţă, dar a murit în scurt timp. Cadavrul a fost transportat în cursul aceleeaşi zile în faţa Primăriei din Verendin, unde a fost ţinut expus sub pază timp de două zile. Ienea a fost îngropat de către soldaţi în afara cimitirului situat în partea de jos a satului din locul numit Sălişte. Nici o rudă, preotul sau alţi consăteni nu au avut voie să participe la înhumare.

Împuşcarea lui Ioan Ienea s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe o sentinţă emisă de o instanţă judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice şi pe timp de pace. Crima a fost înfăptuită din ordinul direct al unor responsabili ai Securităţii comuniste.

”Avem datoria legală şi morală să aducem la lumină crimele comise în numele regimului comunist, să punctăm pe harta represiunii toate aceste drame individuale. Exterminarea prin asasinat a fost una dintre acele tehnici ale  regimului comunist care au mutilat existenţa unor întregi comunităţi. Trebuie să avem o radiografie clară, precisă, a represiunii comuniste, a terorii, iar acţiunile de arheologie contemporană ale IICCMER aduc dovezi indubitabile tocmai pentru acest capitol al istoriei noastre recente. Vom continua, aşa cum am anunţat în 2012, să identificăm victimele Securităţii, să vedem în ce condiţii s-au produs asasinatele şi cine au fost responsabilii.” a precizat Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER.