Taxi Blues cu sală plină și aplauze interminabile

De Mărțișor, doamnele și domnișoarele din Turda au avut prilejul să vadă la lucru doi dintre actorii de succes pe care Bucureștiul cultural are prilejul să-i admire mult mai frecvent. Publicul turdean i-am mai văzut, în ultimii ani, atât pe Marius Bodochi, în piesa „Omul cu chitara”, cât și pe Radu Tudor – cel care a regizat și piesa “Al cui e copilul?!”, oferită cu ocazia Zilei Îndrăgostiților – prezent în două rânduri cu piesa de succes „Amor în farmacie”.

Piesa „Taxi Blues”, de Ana Maria Bamberger, care are deja un istoric de succes începând cu premiera sa pe scena Teatrului Notarra din București, care s-a consemnat la finalul lui 2011, și care s-a jucat pe nenumărate scene din țară și din străinătate.

Nu e de mirare că spectacolul cu această piesă a avut mare succes, dacă ne gândim că are toate ingredientele: o distribuie cum nu se poate mai potrivită, un umor pentru diferite grade de cultură și pentru diferite categorii sociale și un text superfluu care nu lasă loc de plictiseală. Odată cu intrarea în scenă a lui Marius Bodochi, trăirile spectatorului se succed într-un ritm cadențat, alternându-se stările de veselie și haz, cu cele de nostalgie și tristețe, cele de optimism și hotărâre, cu cele de regrete și ezitare. Exact acest lucru explică existența personajului interpretat de Dan Tudor, care trezește și alimentează cu pricepere dorul de vremile trecute și de luminile rampei pe care fostul actor de mare succes Șerban Ion Vasilescu (Marius Bodochi) îl resimte în străina Germanie, unde și-a urmat fiica, unicul copil, căsătorită cu un neamț.

Hazul e construit de amândoi actorii, la fel ca și clipele de înnegurare sufletească. Un Marius Bodochi mai shakespearian, mai dramatic, alături de un Dan Tudor ce-și duce rolul superb, spre zeflemea, fac un cuplu atât de potrivit că poate fi înscris în primele cinci astfel de echipe, din teatrul românesc. Și aici nu mă refer la cupluri de genul Stela și Arșinel, Muraru și Lăzărescu, specializați în comic, ci de tipul Mălăele-Caramitru sau Iureș-Mihăiță.

Revenind la piesa regizată de Dan Tudor, remarcam cadrul scenic extrem de sărac, ce doar sugerează o stație de taxi, lăsând astfel publicului posibilitatea de a se focaliza pe prestația talentaților actori, fără ca atenția lor să fie distrasă de altceva. Ajuns șofer de taxi în Germania, Vasilescu regretă timpurile în care avea tot ce-și dorea, aflat pe culmile succesului în România. Își plânge soarta ce l-a aruncat printre străini și visează la întoarcerea la gloria scenică, trăiri speculate de insinuantul Ion Iosif (Dan Tudor). Râsete și lacrimi se-mprăștie de pe scenă în întreaga sală, rezultate din „ciocnirea” celor două personaje care fac haz de nemți și de diferențele dintre ei și români, dar își înmoaie sufletele vorbind de copii și de familie, schițând „iadul” familiilor destrămate de migrația forței de muncă după revoluție.

La final, cei doi actori au fost nevoiți să întrerupă aplauzele publicului ridicat în picioare, emoționați de această manifestare de afecțiune. Dan Tudor le-a urat doamnelor și domnișoarelor zile fericite și a mulțumit managerului Teatrului „Aureliu Manea”, Narcisa Pintea, pentru invitația de a juca în frumosul teatru turdean, de Mărțișor.