Vernisaj galactic la Galeria de Artă Turda

Vineri, 30 septembrie 2016, ora 18, a avut loc expoziţia organizată de artistul Dumitru Popa, care a adus în prim plan, într-o manieră inedită, conceptul despre a fi în univers, a fi extragalactic, a fi autentic şi a fi în iubire.

Metafora abordată are nevoie, pentru a fi descifrată, de destructurarea conceptualizărilor clasice de înţelegere, lăsând deoparte tiparele noastre rutiniere şi corupte de a fi uitat ce înseamnă arta armoniei.

Dumitru Popa ne invită la imaginarea unui mic scenariu: “Nu sunt de aici de pe Pământ, am venit de departe, din nu ştiu a câta galaxie sau sistem solar, dintr-o planetă micuţă şi modestă, dar cu personalităţi mari artistice. În lumea noastră sunt artişti deosebiţi, dar toţi sunt modeşti. Artiştii deosebiţi sunt modeşti. Acei artişti care sunt de suprafaţă, ca o glazură, nu rezistă aici, pe planeta artei. ”

Într-o actualitate umană, ce a uitat de valorile şi apropierea interumană, îndurerată de suferinţa pierderii iubirii de/ şi dintre oameni, subjugată minciunii, trădării, falsului şi nereprezentativităţii, Artistul se simte un extraterestru, neaflându-şi locul pe pământ, dar identificându-se cu locuitorii planetei artei, o planetă mică, dar locuită după principii şi valori.

“Noi, de pe planeta asta a artei, vă iubim foarte mult, şi cred că putem să fim o familie şi urmărim Pământul de mult timp. Acest pământ care e plin de mizerie o să fie plin de empatie, de dragoste, de armonie, de relaţie interpersonală între oameni...” Asta vă doresc, asta, prin lucrările mele, am încercat să spun. “ (Dumitru Popa)

Într-o transcendere a universului aflat sub incidenţa simţurilor noastre, „extraterestrul artist”, cu speranţa întâlnirii altor “extratereştrii” de seama sa, este animat de credinţa comunicării, aparent paranormale pentru simţul comun, cu multidimensionalitatea universală, dar şi cu multiplele dimensiuni ale fiinţării umane.

 „Pe planeta artei există sufletul care e deschis spre artă, trăim o pace şi-o armonie extraordinară.” (Dumitru Popa)

Sculptorul Iosif Stegaru remarcă „originalitatea acestor lucrări, puterea de muncă a dânsului, ludicul acestor lucrări - o joacă, dar o joacă serioasă, în care artistul a luat drept martor întreg universul ca să fie sigur de seriozitatea intenţiilor sale, că este bine perceput.”

Artistul plastic Felicia Răcean mărturiseşte: “ Câte ferestre sunt, atâtea ferestre ale sufletului autorului, sunt ferestre deschise spre lume şi nu oricine îşi lasă sufletul deschis asemeni unei ferestre pentru a comunica cu lumea, cu universul.Este o provocare de comunicare cu exteriorul, cu prietenii domniei sale, extratereştrii sau extragalactici. Prin aceste forme geometrice nici nu se putea face o altfel de provocare, pe calea clasică.”

Planeta unui artist este şi planeta celor care au “sufletul care e deschis spre artă, iar arta spre persoana respectivă” (Dumitru Popa) este o pledoarie emoţionantă şi vibrantă pentru frumosul regăsibil în lumea noastră, în toate detaliile, oricât de nesemnificative, pentru căldura iubirii universale, revărsate înspre cei care sunt prin structură locuitori de drept ai Planetei Artei.