Cea mai grea perioadă pentru Turda şi Câmpia Turzii

Nici o Zonă Defavorizată nu ne virilizează economia locală. Muncitorii sunt inhibaţi în drumul lor înspre servici, speranţa ni s-a spart cu un bocnet sec, suntem nu optimişti ci nouăimişti, dacă pot să spun aşa. Vorbele de-a valma, oraşul care nu mai este gri ci plin de gropi în asfalt şi noroi pe maşini, mi-au adus aminte că m-am lăsat de fumat de mai bine de doi ani, deja. Dar promisiunile pe care continui să le aud de la politicienii cărora nu le-a spus nimeni că s-a sfârşit campania electorală sunt ca bancul cu bătrânul şi pastila albastră.  “Daţi-mi o pastilă de viagra, vă rog frumos” zice omul şoptit şi întinde cuponul pentru analize de pe vremea lui Tăriceanu.

“Mi-o trebe ca măcar odată să mă simt ca Călin Popescu când o picat de pe mobră”. “D-apoi tomnule dragă”, zice farmacistul, “nu-ţi ajung banii, pe lângă cuponul ăla care nu valorează nimic, îţi mai trebuie mulţi bani, că-i scumpă plăcerea.” Pastiluţa albastră costă mult mai mult. Tudom?”  “No’, cât o costa… numa dă-o încoace.” Îi dă spiţerul medicaţia şi cască ochii de uimire când bătrânu’ aruncă Viagra şi o striveşte sub călcâiul cizmei. “Ce faci măi om nebun?” îl întreabă, şocat, farmacistul. “Taci mă din gură, că aşe m-am lăsat io şi de fumat!” i-a închis gura bătrânul. Aşa cred că ar trebui să renunţe şi diriguitorii din Turda şi Câmpia Turzii la promisiuni. Să le strivească sub talpă, pentru ultima dată şi apoi să nu mai privească înapoi. 
Un politician trebuie să înşire braşoave mii până când ajunge într-o anumită poziţie din care are un cuvânt de spus. Atunci trebuie să decidă: continuă să aburească pe toată lumea şi să-şi umple buzunarele cu bani sau, caz rar, să încerce să facă totul pentru ca alegătorii lui să fie mândri că l-au trimis pe el în funcţia aceasta. Fiecare consilier local, preşedinte de partid, primar etc. Ar trebui să-şi conceadă o clipă de singurătate, o secundă lichidă de meditaţie, în care să-şi pună întrebarea: încotro merg eu?  Pentru că se vede clar că aleşii actuali au un mod de lucru care îi îndepărtează de cetăţeni. Unora nu le pasă poate şi pentru că, peste 4 ani, nu vor mai fi pe listele cu candidaţi. Alţii s-au „prins” deja: „Patru milioane pentru a fi consilier? Nu se merită deranjul.” Majoritatea au lăsat „steagul jos” pentru că alegerile locale le-a mai tăiat din aripile politice pe care le aveau. Alţii s-au „dezumflat” în urma alegerilor parlamentare, iar ultimii s-au văzut cu „sacii în căruţă” când s-au văzut parte la masa bogaţilor. Adică au reuşit să fie făcuţi părtaşi la „struţocămila bocgeoniană”, acest ying şi yang al politicăriilor din Carpaţii balcanici. În traducere, au apucat la ciolan.
În aceste zile se zvonesc multe, iar multe zvonuri sunt construite pe secretul menţinut cu stricteţe de echipele de mezalianţă ale PSD şi PD-L Cluj. Dar pe cetăţean nu îl interesează nici măcar cine va merge în cutare sau cutare funcţie extrem de bine plătită. Nu-l interesează ce contre şi-au mai dat la întâlnirile bicefale vechii rivali de la PSD şi PD-L Turda. Unii mai întreabă,  e drept, de Virgil Pop.  Pe turdeanul de rând, adică şi pe mine, mă interesează de ce canalele de pe artera principală sunt montate azi iar mâine au dispărut sau sunt distruse. Vreau să ştiu de ce Turda s-a transformat într-un şantier noroios prea devreme. De ce dăm sume exorbitante la o echipă de 22 de tineri care aleargă după o beşică umflată? Vorbim de bani care se ridică la nicelul bugetelor pe tot anul a unor comune ca Aiton şi Tureni luate la un loc. De ce impozitele cresc iar facilităţile pentru bun-platnici sunt desfiinţate? De ce mergem din rău în mai rău, gropile din străzi şi trotuare se adâncesc în fiecare zi iar femeile sunt atacate în miezul zilei de tâlhari la drumul mare? 
Oamenii devin tot mai strânşi cu uşa, mai irascibili pentru că văd că au fost trădaţi în promisiunile pe care politicienii le-au făcut iar acum au uitat de ele. Aud că în unele birouri din primărie se dicută mai mult despre cum să i se însceneze o luare de mită persoanelor care deranjează pe cei care vor ca doar ei să câştige, ei şi camarila lor politică. Iar acum vor fi două. Cheltuielile se dublează iar veniturile se înjumătăţesc. Şi încă nu vorbim concret, pe cifrele prevăzute de bugetul local. Acest capitol urmează şi va fi dur. Pentru că oamenii au învăţat să citească şi să înţeleagă un buget local. Şi ştiu să protesteze.
Oricum, schimbările pe care primarul Ştefănie le-a anunţat vor continua, într-adevăr în Consiliul Local. Un consiliu în care nimeni nu crâcneşte în front. Chiar dacă unii din cadrul vreunui partid are o opinie contrară celei a majorităţii din partid, el nu şi-o poate exprima liber, sub ameninţarea retragerii sprijinului politic şi înlocuirea lui în funcţie. Ba poate chiar excluderea dintr-un partid la care tu ai cotizat bani grei, fără să ţi-i recuperezi. Legea împotriva migraţiei politice, care atunci părea un act normativ benefic, iată că s-a transformat în transformarea libertăţii politicianului într-o frumoasă pereche de cătuşe. Politice.
Dar ce ne învaţă Cartea Cărţilor? Să fim blânzi ca porumbelul şi înţelepţi ca şarpele.
Doar aşa putem trece peste anul care ar putea fi cel mai negru din punct de vedere economic, poate mai negru chiar decât perioada crizei economice interbelice.