Reînvie războaiele care nu au murit niciodată

Discretul miros de frig prevestește în șabloanele mecanice ale memoriei noastre iz de război. Conflicte vechi, mocnite adânc și din când în când erupte în izbucniri vulcanice cu final neprevăzut stau să iasă, iar, la suprafață. Ca în fiecare decembrie din ultimul deceniu, facțiunile de revoluționari, mai mult sau mai puțin îndreptățiți să poarte această titulatură, ies la rampă, odată cu participarea la acțiunile de comemorare a eroilor Revoluției din Decembrie 1989. Aceste manifestări sunt practic, obligatorii, prin lege. Ele sunt organizate de autoritățile publice locale peste tot pe unde a existat vărsare de sânge în vremea tulbure din iarna de acum 22 de ani.

De această dată, la Turda, Asociația Luptătorilor din 22 Decembrie 1989 Turda a anunțat deja că nu va lua parte la aceste manifestări. Este vorba de asociația recunoscută prin grefa de la Judecătoria Turda, condusă de Marian Gherman. Ceilalți, grupați în jurul controversatului Milică Popescu, nu au comunicat încă nimic presei, dar mă aștept să îl "sufoce" din nou pe primarul turdean, înghesuindu-l din toate părțile, pentru a prelua din imaginea sa și din caracterul său oficial. Aceasta cu toate că există zvonuri conform cărora unii pseudo-revoluționari pun la cale un mare scandal împotriva primarului turdean. Deja aceștia au răspândit vestea că Tudor Ștefănie ar fi susținut în fața primului ministru Emil Boc demersurile de anulare a indemnizațiilor revoluționarilor și de aceea vor să-i ceară socoteală primarului. Faptul că șeful municipalității turdene nu le-a alocat câte un hectar de teren fiecărui revoluționar – cum au făcut alți edili – este un alt "dinte" pe care aceștia îl au împotriva lui Ștefănie.

Cert este că decizia actualei puteri de a anula indemnizațiile de aproape 2000 de lei lunar pe care revoluționarii le încasează de mulți ani a provocat ura celor atinși de această decizie dar a mulțumit poporul. Pentru că se știe că în aceste asociații de revoluționari sunt prea mulți care beneficiază de drepturile adevăraților luptători chiar dacă în 22 Decembrie 1989 priveau evenimentele la televizor de sub plapumă. Așa s-a ajuns ca unele asociații, cum este cea a lui Popescu, de la Turda să aibă membri din Cluj Napoca sau din alte părți. Peste o sută de membri în condițiile în care cei care au ocupat înainte de plecarea lui Ceaușescu sediile de partid, ale Miliției și Securității au fost sub 40, majoritatea în Asociația condusă de Gherman. O asociație despre care trebuie spus că apare pe Portalul revoluției ca fiind condusă de Vasile Sălăgean deși acesta a fost exclus din rândul Asociației după ce instanța l-a demascat definitiv ca informator și colaborator al Securității. Rușine să-i fie! Tocmai de aceea a ajuns Marian Gherman președinte, mai întâi interimar, ca vicepreședinte la momentul demiterii lui Sălăgean iar apoi președinte cu depline puteri, ales pentru o perioadă de 10 ani. Adevărul este că ambele facțiuni de la Turda au avut în rândul lor membri care au fost dovediți ca securiști.
Așa s-a ajuns ca Asociații mamut de revoluționari, ce cea de la Metrou, să aibă sute de membri de prin te miri ce colțuri ale țării. Dar aceasta este o problemă despre care ar fi prea mult de vorbit, strâns legată de crearea mașinăriei de vot a PDSR-ului, cu care a ajuns de două ori la guvernare. Nu este nici un secret că PSD-iștii de azi și-au format și ies în față cu ele, departamente de revoluționari în încercarea de a accede din nou la putere.
Apropo de comemorarea eroilor revoluției, sunt curios dacă UDMR-ul va depune o coroană de flori la Monumentul Revoluției. Ar trebui, pentru că dacă acei români nu mureau, partidul etnic nici nu ar fi existat iar cuvinte ca separatism ar fi fost înghițite de Laszlo Tokes înainte să treacă de vârful limbii care acum sâsâie, șerpește, prin Parlamentul European. Asta când nu-i susură la ureche mult mai tinerei sale amante.
Acesta este un alt război care a făcut ca, iată, de Ziua Națională a României în turla bisericii reformate din centrul Turzii să fie arborat drapelul negru, în semn de doliu în timp ce oficialii statului român, membri UDMR, să aibă neobrăzarea să spună că Ziua Națională a țării în care trăiesc nu este un motiv de bucurie pentru ei. Iar apoi să aflăm că un copil de doar 15 ani, selecționat la naționala României de hochei, a fost umilit și bătut de mult mai numeroșii unguri din acest lot. Aceasta este răsplata pentru deschiderea și modul democratic de a-i selecționa pe maghiarii din echipa de la Miercurea Ciuc ca reprezentanți ai tricolorului românesc. Este un caz unic în Europa. Olandezii, francezii și nemți se tăvălesc de râs când văd ce proști sunt românii. Ca să nu mai vorbim de ruși sau englezi, imperialiști de mai multe secole.
Trecând de gâlcevile penibile ale revoluționarilor și ungurilor, ajungem la un război și mai mare ce stă să înceapă odată cu anul electoral: cel al politicienilor, cel dintre PD-L și PSD, cu sateliții lor. Unii își freacă mâinile, alții sunt îngroziți de ce o să le audă urechile și o să le vadă ochii, din sete de putere, din nevoie de umplere a buzunarelor de prea multă vreme secătuite. Nici săptămâna mare nu o să-i oprească.
Vine apocalipsa. Vine 2012. Scapă cine poate.