Cotele apelor Criş(an)ului

Conform proiectului de hotărâre aşezat la urmă, dar nu cel dintâi, pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local în cadrul căreia s-a discutat, la articolul 1 s-a revocat reprezentantul municipiului în persoana lui Emil Dardai, în timp ce la articolul imediat următor s-a desemnat reprezentantul municipiului în persoana lui Radu Crişan.
Pentru cei care nu-l cunosc, Radu Crişan e un tânăr născut prin 1981, plin de potenţial, cel puţin la cât semnează rapoarte de specialitate prin primărie în calitate de administrator public. Chiar acelaş’ tânăr despre care scriam prin aceste pagini că, după ce a fost desemnat să se ocupe de înregistrarea modificărilor unui act constitutiv, semnează - evident că în calitate de administrator public – un proiect de hotărâre cam în contră cu modificările pe care – oare cum de intuiaţi?! – chiar el le-a „administrat” aproape public.
Cum nu chiar toate rândurile din paragraful de mai sus au legătură directă cu subiectul principal abordat aici, trecem inclusiv peste presupunerea dumneavoastră că schimbarea lui Dardai n-ar avea nicio legătură cu faptul că numele acestuia putea fi asociat, cel puţin la un moment dat, cu PSD Turda şi vă spunem că, în cazul în care aţi mai avea ceva de zis, vă sugerăm să „ciocu’ mic”, că acuma ei sânt la putere. În rest, aruncăm o privire peste proiectul de hotărâre în cauză elaborat din iniţiativa (şi-acum, feriţi-vi-ţi!!!) Primarului Municipiului Turda, domnul Ec. Tudor Ştefănie. Şi privirea o aruncăm pe expunerea de motive semnată de Ec. Tudor, de unde aflăm că desemnarea unui reprezentant (bla-bla) se circumscrie ca o formă (simţiţi lemnul de plop?) prin care autoritatea legislativă (consiliul local – n.r.) poate să-şi exercite atribuţiile în cadrul AGA. Trecem peste modul în care pot vota acţionarii în AGA şi ajungem la propoziţia de final: „Aceste premise impun adoptarea proiectului de hotărâre în maniera prezentată”. Păi „în maniera prezentată” nu doar se desemnează un reprezentant ci, cum deja exista un reprezentant, pentru a fi desemnat unul trebuia revocat celălalt, că de-aia revocarea e la articolul 1 şi desemnarea e la articolul 2, pentru că invers, între cele două articole ar fi existat doi reprezentanţi.
Cum orice rezistă dacă e susţinut de argumente normale, pentru „forma prezentată”, ne-am fi aşteptat la argumente pentru revocarea lui Dardai. De ce a fost revocat? A furat? Nu a respectat legea? A delapidat ceva? A abuzat de funcţie? Şi-a însuşit în mod ilicit ceva? Care sunt argumentele pentru revocarea lui Dardai; nu că ne interesează, dar vrem să ştim, pentru că, aşa cum spuneam, orice rezistă susţinut de argumente. Care e motivaţia oficialo-legală a demiterii reprezentantului pe nume de Dardai, pentru că expunerea de motive nu expune niciun motiv pentru revocarea lui Dardai, ci doar se constituie ca bază pentru articolul 2 din proiectul de hotărâre, care articol 2 nu poate exista fără articolul1 (pentru care nu se expune niciun motiv). Deci cel puţin din punct de vedere logic, expunerea de motive poate fi expunere de motive pentru orice altceva, însă nu pentru „maniera prezentată”.
În ceea ce priveşte raportul de specialitate în baza căruia se ia hotărârea schimbării reprezentantului (bla-bla) din Dardai în Crişan, lucrurile sunt la fel de simple. Facem o paranteză: încercaţi să vă uitaţi la poza în care râde Crişan şi acum încercaţi să vi-l închipuiţi scriind şi semnând un raport de specialitate sec pentru un proiect de hotărâre prin care el însuşi este desemnat reprezentantul (bla-bla). Am încheiat paranteza. Cum spuneam, nici raportul de specialitate nu e cine ştie ce. Doar că se autodefineşte ca temeiul legal al promovării proiectului de hotărâre. Aşa, şi? Se enumeră nişte litere, alineate sau articole de lege cu drepturile şi obligaţiile forurilor legislative locale în ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor de interes local şi a regiilor din subordine, plus necesitatea desemnării unui reprezentant. Bun, necesitatea asta am înţeles-o, e clară, logică, legală şi cum mai vreţi. Dar dacă există necesitatea numirii unui reprezentant, iar acest reprezentant există deja, necesitatea numirii e suficientă doar numirii, nu şi revocării cuiva în scopul numirii altcuiva.
Şi ca să fie şi mai clar, ni-e indiferent dacă reprezentantul e înalt sau scund, chel sau cu plete, gras sau slab, angajat sau nu politic, atâta timp cât numirea acestuia se face public, în temeiul legii şi atâta timp cât acesta posedă calităţile necesare şi obligatorii (studii, pregătire profesională, competenţe, abilităţi etc.) necesare ducerii la îndeplinire a sarcinilor ce-i revin în conformitate cu funcţia pentru care este propus. Implicit ni-e indiferent cine cu cine este schimbat, atâta timp cât se respectă legea. Iar cum atât revocarea „fostului” cât şi desemnarea „viitorului” sunt publice, necesitatea numirii unui reprezentant nu e suficientă când oricum există unul; eventual necesitatea revocării celui existent, urmată de necesitatea numirii. Până când motivele demiterii celui existent (oricare ar fi el) nu sunt făcute publice aşa cum au fost motivele desemnării unuia (oricare ar fi el), la nivelul opiniei publice schimbarea lui Dardai cu Crişan ca reprezentant în AGA a unei companii de apă, poate fi motivată cel mult de faptul că cel din urmă are nume similar cu numele unui râu (deci apă). La revedere!