"Satul preistoric de la Sănduleşti"

Expoziţia temporară "Satul preistoric de la Sănduleşti"  mai poate fi vizitată până în data de 18 februarie 2014 la Muzeul de Istorie Turda, urmând apoi a fi itinerată la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca şi la alte muzee din ţară.

Pentru implicarea mai activă a tinerei generaţii în actul cultural şi pentru a le satisface nevoia de cunoaştere, muzeografii anunţă o săptămână de vizite interactive şi distractive la Muzeul de Istorie Turda. Începând cu data de 24 ianuarie, pe baza unor programări prealabile, elevii din ciclul primar, gimnazial sau liceal vor avea prilejul să participe la mini-atelierul istoric, organizat în cadrul expoziţiei temporare.

Astfel, la finalul vizitelor ghidate, după prezentarea exponatelor de acum cca 5000 de ani şi a modului de viaţă a oamenilor din Preistorie, care au locuit în aşezarea de pe platoul Cheilor Turenilor, elevii vor descoperi şi vor confecţiona propriile unelte şi arme, folosind pietre de râu, oase de animale, nuiele etc. Un bogat repertoriu decorativ al ceramicii din cultura Coţofeni sau Wietenberg, amplu ilustrată pe unul dintre panourile explicative, reflectă măiestria meşterilor olari din acea epocă. Participanţii la atelier vor avea ocazia să decoreze plăcuţe de lut, inspirându-se din acest repertoriu.

* 

În anii 2005 – 2006, cu prilejul cercetărilor arheologice preventive pe tronsonul IIB2 al Autostrăzii Transilvania, în teritoriul comunei Sănduleşti, un colectiv ştiinţific de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj – Napoca și Muzeul de Istorie Turda a cercetat un sit preistoric pluristratificat. Într-o suprafață de 2957 m² au fost dezvelite 210 complexe arheologice (locuințe adâncite, morminte, gropi cu depuneri rituale, gropi de provizii, gropi de stâlpi) aparținând unor sate preistorice succesive.

Primele vestigii descoperite aparțin unei mici așezări aparținând neoliticului dezvoltat [grupul cu ceramică pictată Lumea Nouă-Cheile Turzii, 4900-4700 B. C.].

O comunitate mai consistentă ocupă acest platoul înalt în perioada eneoliticului final [cultura Coțofeni, 3000-2500 B. C.].

În epoca bronzului promontoriul este apărat dinspre vest cu șanț, val și palisadă și platoul devine o așezare fortificată, probabil în epoca mijlocie a bronzului [cultura Wietenberg, 1700 -1400/1350 B.C.]. Aceasta este epoca de maximă înflorire a așezării, nu o așezare sezonieră, ci un centru stabil și important din Podișul Transilvaniei. Există însă și descoperiri aparținând epocii timpurii a bronzului [grupul Copăceni, 2200/1800 – 1700/1600 B. C.]. Locuirea de mai mică amploare continuă și în epoca târzie a bronzului [descoperiri de tip Deva – Bădeni, 1400/1350 – 1200/1150 B. C.].