16
Sam, Dec
58 New Articles

Cultură
Typography

 

Profesorul de istorie Ciprian Rigman, care activează la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” dar este, totodată, consilier local PNL, și-a prezentat cea mai recentă apariție editorială cu ocazia lansării Asociației Turda Liberală. Evenimentul a avut loc în sala de conferințe de la Hotelul Sun Garden Salin a beneficiat de prezentări din partea prof. univ. dr. Călin Felezeu, decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, și, respectiv Ion Novăcescu, cunoscut ziarist și istoric afirmat în capitala județului nostru, Cluj-Napoca. Au fost prezenți membri PNL Turda și Câmpia Turzii.

Volumul intitulat „Școala elementară confesională din Episcopia Greco-Catolică de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)” a văzut lumina tiparului sub egida editurii Argonaut, la Cluj-Napoca în anul 2016. Profesorul Felezeu a descris-o, pe scurt, astfel: „Analiză a ceea ce a însemnat Transilvania, ca teritoriu românesc, în perioada imediat următoare revoluției de la 848-1849. Care era situația populației românești și cum anume această populație românească se racorda la marile transformări care aveau loc în perioada imediat următoare revoluției, iar  lucrul cel mai important stă în educație. Școala a jucat un rol foarte important mai ales pentru românii din Transilvania, pentru că educația, alfabetizarea a fost, de fapt, susținerea luptei de emancipare națională. Profesorul Rigman face o analiză a tot ceea ce a însemnat, în primul rând, școala elementară ca prim pas al educației, pentru că majoritatea știutorilor de carte erau absolvenți de patru clase, al școlii elementare. Practic, acest lucru este surprins în carte de către profesor, cu foarte multe exemple, care pleacă de la programa școlară, de la materiile predate, categoriile sociale din care proveneau elevii și un lucru, iarăși, foarte important, în ce context au activat dascălii și care au fost dascălii cei mai importanți și activitatea acestora. Eu cred că această carte vine să completeze un gol care era resimțit la nivelul istoriografiei românești contemporane pentru a doua jumătate a secolului al XIX, pentru că aceasta, așa cum o știu de la regretatul nostru profesor Nicolae Bocșan, este consacrată, în primul rând, acestui mediu al școlii, dar și al bisericii, pentru că, în acel moment, biserica, împreună cu școala erau stâlpii care susțineau edificiul național și întrețineau vie lupta națională”, a afirmat profesorul Felezeu, care a ținut să precizeze că volumul este foarte bine documentat, conținutul – foarte interesant și care se citește ușor.

După profesorul Călin Felezeu, chiar autorul și-a prezentat ultima lucrare ce a văzut lumina tiparului, rezultatul unei munci asidue de cercetare. El a trecut în revistă, succint, capitolele cărții, și a dezvăluit, cu această ocazie, conținutul cărții. O carte axată, în principal, pe realitățile învățământului românesc transilvan, din acea perioadă, localizate, desigur, la zona precizată în chiar titlul acesteia. „De ce 1856-1868? Este perioada imediat următoare revoluției pașoptiste, perioada eliberării sociale și perioada împroprietăririi satelor românești, când aceste sate românești, mai mari sau mai mici, mai bogate sau mai sărace, gustând acest aer al libertății și adulmecând până la urmă viitoarea lor prosperitate, ridică într-o frenezie adevărată școli mai mari sau mai mici, de cărămidă, de piatră, de lemn sau chiar de nuiele lipite cu lut, dar școli, fac un efort deosebit pentru a angaja un învățător pentru ridicarea educațională a tinerilor din satele românești”, descrie profesorul Rigman tabloul unui sistem de învățământ incipientă, bazat pe celula sa de bază, școala elementară sătească, organizată, evident, în jurul bisericii.

La rândul său, Ion Novăcescu a ținut să sublinieze: „Cum s-a ajuns la 1 Decembrie 1918? Cum s-a ajuns că a vrut pronia cerească? A fost o muncă, iar această carte vă arată ce făceau românii peste Carpați și dincolo, deși era o graniță a munților dar și a unui Imperiu, foarte bine păzită. De ambele părți ale Carpaților, aici, în Transilvania, țăranii ardeleni se reuneau, puneau bani, fiecare familie, înființau bănci populare și cumpărau moșii ale grofilor, după care le parcelau. Următorul pas pe care-l făceau, făceau clacă și zideau școala și, tot mână de la mână, puneau bani și aduceau învățător. De ce făceau asta? Pentru că erau sub o presiune a unui imperiu deznaționalizator, al unui premier ostil, de obicei maghiar, care era foarte ostil și care voia să deznaționalizeze România. Se pregăteau, încet, în ritm ardelenesc, dar cu tenacitatea și antrenamentul celor o mie de ani în care nu i-a doborât nimeni. Școală, învățământ și idee. Asta era în Transilvania”, a ținut să precizeze Ion Novăcescu.

Despre lucrare

„Școala elementară confesională din Episcopia Greco-Catolică de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)”, apărută în anul 2016 la editura clujeană „Argonaut”, seria „Istorie-Documente-Mărturii”, este structurată pe nouă capitole și are 309 pagini. Este o lucrare care, dincolo de caracterul documentar, istoric, ar trebui să nu lipsească din lecturile oricărui învățător sau profesor din zilele noastre, exemplele pozitive din trecutul înnegurat al devenirii națiunii noastre putându-se dovedi utile celor care azi formează caractere, mai mult sau mai puțin dedicați meseriei lor de o responsabilitate covârșitoare.

Iată câteva fragmente care v-ar putea trezi interesul înspre lecturarea acestei cea mai recentă apariție editoriale a profesorului Ciprian Rigman:

„După anul 1850 se constată o adevărată avalanșă asupra școlilor românești de toate gradele, devenite dintr-o dată neîncăpătoare pentru mulțimea tinerilor români care doresc să-și amelioreze condiția socială prin intermediul instrucției. Este reacția firească la apelul intelectualilor, care văd în educația de masă șansa salutară a progresului națiunii române”.

 

„În privința jurisdicției școlare, monopolul de sorginte medievală exercitat de Biserică asupra învățământului în perioada anterioară revoluției va fi înlocuit de un condominiu Biserică-stat asupra educației. În această perioadă, jurisdicția școlară supremă o are statul prin organismele sale, pentru ca în perioada regimului liberal de după 1860 rolul să se inverseze n favoarea Bisericii, mai cu seamă după desființarea Ministerului Cultelor și Învățământului”.

 

„Începuturile colii elementare românești au fost marcate, în egală măsură, de numeroase dificultăți legislative și economice. În intervalul 1800-1848 școala poporală confesională era, în cele mai multe dintre cazuri, o casă tipic țărănească, îngrădită cu nuiele și lipită cu lut, acoperită cu paie sau șindrilă și, pe jos, fără poditură. În mijlocul încăperii se afla o masă ceva mai lungă, care ținea loc de catedră, iar în jurul ei se aflau lavițe pentru copii. Încălzirea se făcea, de ele mai multe ori cu o sobă cu lemne, care erau aduse la subsuoară în fiecare zi de către elevi”.

 

„(...) dacă pedagogul oprește sudalmele și nici singur nu face, dacă nu se mânie, și în prunci deșteaptă ura contra mâniei, dacă e drept în promisiune și în cuvinte înaintea pruncilor, dacă e statornic și cu caracter bărbătesc, dacă e echilibrat în relația sa cu pruncii, tocmai așa se dedau și pruncii a se feri de sudălmi, a urî mânia, a fi drepți, a-ți apropia caracterul bărbătesc” „Amicul Școalei”, nr. 47/1862, p.372

 

„Fără niciun fel de îndoială, „sufletul Preparandiei” a fost excepționalul pedagog și publicist Vasile Petri (1833-1905). Profesorul Vasile Petri a văzut lumina zilei în comuna Mocod, la data de 2/11 februarie 1833, în bătătura lui Gavrilă și Dochia Petri, o familie de grăniceri, tatăl său fiind caporal (căprar) în Regimentul II de graniță năsăudean. A urmat cursurile școlii elementare din satul natal, sub îndrumarea dascălului Silvestru Tomi, ajuns ma i târziu căpitan și director al școlii militare din Sremska Kamenica, iar apoi pe cele ale școlii centrale din Zagra, unde l-a avut drept învățător pe Petru Luchi”.

 

 

„Prin urmare, situația salarizării deficitare a dascălilor școlii centrale a rămas o constantă în întreaga perioadă temporală supusă analizei noastre, dovadă în acest sens fiind desele petiții ale corpului profesoral, îndreptate spre forul episcopal gherlean, în speranța ameliorării condiției sale materiale, prin creșterea bonificațiilor  salariale și acordarea lor periodică. Astfel, în 8 aprilie 1862, învățătorul Teodor Rotariu solicită forului episcopal găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea remunerației sale, căci, în condițiile păstrării cuantumului său redus de până atunci și a neregularității acordării ei, era silit fie să renunțe la dăscălie, fie să „piară de foame”.

 Sperând că v-am trezit interesul, pentru a afla unde puteți găsi volumul, îl puteți contacta pe prof. dr. Ciprian Rigman prin intermediul paginii sale de pe Facebook: https://www.facebook.com/ciprian.rigman?fref=gs&hc_ref=ARRFqef4VjqHAL9pQ-m1ZUFQjxldIIhcrvKFar-DFeVP4r8zEfYHoviwdFhc9YFEET4&dti=1597958003803583&hc_location=group

Despre autor

 

Prof. dr. Ciprian Doru Rigman, în vârstă de 41 de ani este absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Și-a continuat studiile universitare cu un Master în ”Studii medievale central-europene” apoi în cadrul Academiei Române, Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca, încheiate cu dobândirea titlului de Doctor în istorie în anul 2012, urmate de publicarea unor studii, articole, volume colective și de autor, care ilustrează aplecarea sa către istoria Bisericii și a școlii românești în secolul al XIX-lea.

Profesor titular la Liceul Teoretic ”Liviu Rebreanu” (fost Liceul Industrial de Chimie nr. 1), s-a întors ca dascăl în liceul pe care l-a absolvit în urmă cu 22 de ani.

Până în prezent a publicat patru cărți:

”Protopopiate și Protopopi în Dieceza Greco-Catolică de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)”

„Biserică, școală, populație în Protopopiatul Ortodox al Turzii la sfârșitul secolului al XIX-lea (1880-1900)”

"Parohii, filii si preoti in Episcopia Greco-Catolica de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)"

„Școala elementară confesională din Episcopia Greco-Catolică de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)”

 

Add comment

Regulile de baza pentru a face comentarii pe site
1. Nu folositi cuvinte obscene. Folosirea lor va duce la: modificarea comentariului, stergerea lui, respectiv, blocarea IPului celui care posteaza, in functie de gravitate.
2. Nu afisati linkuri catre site-uri obscene sau virusate.
3. Nu comentati numai de dragul de a comenta (fara spam).
4. Comentariile dumneavoastra vor fi aprobate de catre un administrator in cel mai scurt timp.


Security code
Refresh