Interviu cu actorii TNAMT despre reinterpretarea teatrului în contextul pandemic

Lipsa conexiunii vizuale cu publicul pe timpul pandemiei i-a pus pe actori într-o situație fără precedent. Nevoiți să se adapteze noilor reguli, aceștia au căutat mereu metode de a fi aproape de public, fie online, fie în aer liber, demonstrând că legătura dintre spectatori și actori poate rezista și celor mai grele perioade.

            Despre reinterpretarea artei teatrale, personaje favorite și schimbările pe care teatrul le va parcurge ne vor vorbi într-un scurt interviu, actorii Teatrului Național Aureliu Manea Turda, Alexandra Dușa, Ioan Alexandru Savu și Vali V. Popescu.

             Perioadele dificile au fost mereu o sursă de inspirație. Cum vezi teatrul dus în mediul online și în aer liber? Cum te-a provocat pandemia să reinterpretezi această artă?

             Alexandra Dușa: A fost o idee bună, am avut ocazia să urmărim online spectacole montate  în toate teatrele lumii, spectacole la care cel mai probabil nu am fi putut ajunge niciodată. Cu toate acestea, am simțit o anumită frustrare legată de acest aspect deoarece, după părerea mea, teatrul e “aici” și “acum”. E necesara conexiunea fizica, reală a actorilor cu publicul și invers pentru a exista ceea ce cred eu că înseamnă “Teatru”.  În alta ordine de idei, faptul că s-au jucat spectacole în aer liber a fost o găselniță bună, deși totul a fost diferit, spectacolele fiind adaptate noului spațiu de joc.

             Ioan Alexandru Savu: Colaborarea indirectă cu publicul și directă cu o cameră de filmat a fost ceva ciudat, nu eram obișnuit să joc prin casă mai mult decât pe o scenă. Sufrageria a fost totuși locul unde a început și unul dintre locurile unde și-a început jocul Stanislavski, marii oameni ai artei și metodei de joc actoricesc. Cumva munca asta solitară cu tine, în izolare a făcut jocul intim și personal  și mai sincer. Eu m-am simțit liber să-mi dau liber la imaginație și creativitate fizică, dar aveam un gol, și acela îl poate împlini scena, colegii și în special publicul. Vibrația lor ne dă energia de viață.

             Vali V. Popescu:  Teatru se poate face oriunde, teatrul a început în aer liber, de aceea cred că este minunat că ne-a oferit din nou șansa să îl redescoperim. Teatrul dus în mediul online cred că este o situație de compromis dar care poate funcționa cel mult o perioadă, aici cred că este și magia, oamenii au nevoie să vadă actorii pe scenă nu printr-un ecran.   

            Care este cel mai îndrăgit personaj pe care îl joci din spectacolele aflate în repertoriul teatrului?

             Alexandra Dușa: Nu am un personaj preferat, îmi place să cred că învăț câte ceva de la fiecare personaj cu care mă întâlnesc și prețuiesc aceste întâlniri. Am ocazia să fiu altcineva în fiecare zi, să mă joc, să fac ceea ce îmi place, iar acest lucru mă bucură. 

            Ioan Alexandru Savu: Toate rolurile mi le îndrăgesc cu aceeași energie și același nerv și aplomb. Dar ultimul meu rol mi-a devenit aproape de sufletul meu, care vrea să fie stăpân și încrezător, iar acela este „Sufleorul Fricii” ... vă aștept cu drag să vi-l împărtășesc când ne vom revedea. 

            Vali V. Popescu: Nu am un rol preferat fiindcă fiecare personaj pe care îl interpretez îmi oferă ceva ce celelalte nu au. Fiecare are farmecul și provocările lui. Cel mai îndrăgit personaj este SCENA fie că este în aer liber sau în interior.

            Cum crezi că se va schimba teatrul odată cu finalul pandemiei?

             Alexandra Dușa: Nu aș putea să răspund la această întrebare, orice e posibil. Pot doar să sper că totul va reveni la normal cât mai repede și că poate, totuși, după această perioadă în care s-a pierdut contactul real cu teatrul, oamenii se vor îndrepta mai mult înspre tot ceea ce înseamnă “artă”.

             Ioan Alexandru Savu: Teatrul se va adapta ca întotdeauna, la cerințele vieții. E oglinda societății, gândirilor și străfundurilor noastre de acum. El va exista dintotdeauna, doar forma sa se schimbă. Dar o lume fără teatru, fără cultură, e doar felul în care luăm partea umană și o aruncăm deoparte. Doar cultura și teatrul ne va diferenția de animale. Până atunci, până la revedere, abia așteptăm să vă oferim spectacole ca însemn de daruri pentru răbdarea și lupta noastră din acest context.

             Vali V. Popescu: Ca în orice alt domeniu, oamenii vor fi mai atenți la igienă la distanțare dar asta o perioadă pentru că avem tendința de a reveni la cum a fost înainte. Îmi place să cred că oamenii vor veni mai des la teatru tocmai pentru că au fost privați de el dar și aici e discutabil.  Sper doar să ne dăm seama câtă nevoie avem unii de ceilalți, câtă nevoie avem să fim împreună. Suntem ființe sociale altfel ne-am duce în munți și ne-am face pustnici.

        Așteptăm cu nerăbdare momentul reîntâlnirii în Sala de spectacol, unde publicul va fi întâmpinat cu entuziasm și bucurie, la fel ca până acum. Să ne revedem cu bine!