"Paharele lui Cupidon" – vârful stagiunii teatrale turdene

La Teatrul Municipal Turda, o nouă premieră a văzut luminile rampei. "Paharele lui Cupidon" este o piesă ce tratează cu umor câteva dintre realitățile și moravurile generate în societatea rusă de Perestroika. O punere în scenă cu iz de Full Monty, regizată cu un optimism tragic, marca Nedea Cristian al cărui nume artistic, de scenă s-a transformat în Chris Nedeea.

Nu știu de ce, premiera la care am asistat joi seară mi-a adus aminte "Steaua fără nume", din 1984. Și asta este, spun eu, un lucru bun. Știind care este poziția acordată în mintea mea perioadei 1981-1989, când nu am prea lipsit din sala de spectacole a Teatrului Municipal Turda, cred că principala instituție de cultură din orașul meu natal este, iarăși, "în cărți". Pentru că de la o distribuție în care apăreau actori ca Stelian Stancu, Adriana Gădălean, Mircea Cosma până la una în care tronează Melania Ursu, fără să eclipseze o Narcisa Pintea sau un Dan Constantin care a „prins" rapid, pe scena turdeană, nu este o așa mare diferență. Amintirea este cu atât mai surprinzătoare cu cât scrierea rusului Alexandr Galin este mai aproape de Cehov decât de Mihail Sebastian. Conexiunea este însă foarte ușoară pentru iubitorii teatrului din Turda care, la fel de facil vor găsi și diferențele.

Spectacolul mi-a plăcut foarte mult, cel mai mult din această stagiune din care nu am ratat nicio piesă de pe scena Teatrului Municipal Turda, înafara (doar deocamdată) ultimei producții pentru copii. Bucuria m-a cuprins încă de la început pentru că nu întotdeauna ai ocazia să vezi într-un oraș cu cincizeci-și-ceva-de-mii de oameni o Doamnă a teatrului ca Melania Ursu. Interpretarea firească a acesteia explică titulatura de profesoară cu care i se adresează viitorii slujitori ai Thaliei. Un mare caracter scenic, Melania Ursu a dat dovadă de o generozitate protectoare în relația cu mai tinerii – dar experimentații - săi parteneri din piesa "Paharele lui Cupidon", pe care i-a pus în valoare cu generozitate, fără să-i eclipseze. Cine și-ar fi închipuit că pe scena municipalului turdean ni se va propune o Melania Ursu "horny" – dacă tot învață Sirena engleza – la 71 de ani? Aceeași mare interpretă a unor roluri istorice cât se poate de serioase, atât pe scenă cât și în producții cinematografice. În treacăt fie spus, când maestra s-a așezat pe genunchiul lui Dan Constantin m-am gândit că, foarte probabil, am asistat la unul din momentele de vârf ale carierei acestui actor care mie personal îmi place foarte mult, și care m-a convins încă de la prima prestație pe scena Teatrului Municipal Turda, în D' ale Carnavalului.
Piesa a stârnit hohote de râs încă de la ridicarea cortinei care a dezvăluit-o pe Victoria (interpretată de Narcisa Pintea) evoluând la un aparat de fitness cu o râvnă demnă de trasee de Nordic Walk, cu peisaje stupefiante. Locul de desfășurare a acțiunii: apartamentul Sirenei, o moscovită care a făcut avere nu doar din foste căsătorii ci și din afaceri imobiliare, unul dintre domeniile de afaceri care a explodat după moartea comunismului și la noi și la ruși. Pentru că așa este de" bon ton" - și aici am terminat cu franceza – Sirena ia ore de engleză de la Victoria, cea față de care nutrește sentimente de simpatie și prietenie, izvorâte adesea din noianul de mărgele din paharele de votcă date pe gât, fără număr și uneori amestecate cu specialități bahice din diferite țări europene. Opulența nu se oprește aici, Sirena mândrindu-se în repetate rânduri că are "cegă de contrabandă în frigider". Dragostea pentru Victoria – profesoara de engleză pe care a părăsit-o fostul soț pentru o femeie mai tânără și căreia îi place luxul – o face pe Sirena să-i facă o surpriză contactându-l pe Konstantin, care își face reclamă în pagina de mică publicitate susținând că "satisface cele mai ascunse dorințe ale femeii". Așa apare Konstantin (Dan Constantin), cu o alură care a făcut publicul să izbucnească-n râs, înfățișarea acestuia fiind exact opusul playboy-ului la care se aștepta, completându-se tripleta în jurul căreia se desfășoară tragi-comicul țesut de Galin.
Regizorul botoșănean Cristian Nedea – care nu este la prima colaborarea cu Melania Ursu – a condus evoluția personajelor spre o subliniere a situațiilor și expresiilor hazlii, reducând la minim partea de tristețe care cuprinde sufletele femeilor singure, acel amar înecat în alcool, care amplifică singurătatea după ce oferă, momentan, o veselă consolare în tărie. Drama sentimentală este doar sporadic lăsată să iasă la suprafață în viziunea scenică a regizorului venit în teatru dinspre Politehnică. Victoria este mai tot timpul speriată de orice relație cu sexul opus, pentru ca apoi să se îndrăgostească subit, în timp ce Victoria depune toate eforturile, inclusiv financiare, pentru a o înveseli pe cea care și-a pierdut încrederea în bărbați. Când Victoria refuză să-l cunoască pe Konstantin, Sirena îi face avansuri pe care bărbatul le respinge, la rândul său. Reacție de neînțeles pentru public, până când aflăm că s-a făcut o confuzie, din cauza alăturării dintre anunțurile din ziar, Konstantin fiind, de fapt, un om de știință care câștiga un ban tunzând doar câini din rasa fox-terier. Rasă cu care, să ne fie iertat, bărbatul semăna îngrozitor.
Supărată, finanțatoarea amorului plănuit renunță și pleacă la o întâlnire de afaceri, lăsând cale liberă Victoriei să se "apropie" de amorezul contractat pentru ea, cu o mătură, iar apoi cu o sticlă în mână.
Nu mi-am propus să vă povestesc piesa, de aceea nu vă voi mai dezvălui nimic, invitându-vă să mergeți la spectacolul teatral de vârf al stagiunii, după părerea mea. Și aceasta într-o stagiune care este, foarte probabil, cea mai de succes din ultimii ani.
Luați pe rând, actorii care au fost distribuiți în scenă merită toate laudele. Dacă despre Melania Ursu mai vreau doar să adaug că îi mulțumesc literalmente Narcisei Pintea că a reușit să o convingă să evolueze pe scena de la noi de acasă. De altfel strategia de management cultural a Narcisei Pintea de a mixa actorii teribili, experimentați și galonați celor tineri, unii chiar începători dar cu potențial, pare să fie cheia succesului. Turdenii încă nu au aflat, chiar dacă presa a tot scris, că la Teatrul Municipal Turda se joacă cu casa închisă la aproape fiecare reprezentație. Iar calitatea actului artistic este în continuă creștere.
Actrița Narcisa Pintea, în rolul Victoriei, dovedește că este capabilă să interpreteze la un nivel superior o gamă largă de roluri. După ce am văzut-o ca bătrână habotnică și cinică în "Gaițele" lui Kirițescu, ca femeia adulteră din scrisoarea pierdută caragialiană, Zoe Trahanache, descoperim acum o femeie capabilă de multă dragoste care a fost aruncată "la coșul de gunoi" de fostul soț pentru o mai tânără amantă. O interpretare decentă a unui rol expansiv, cu multiple fațete ale personalității Victoriei, schimbate nu prin intermediul unei cutii de viteze ci prin portalurile deschise cu fiecare pahar de votcă dat pe gât. Romantismul atinge maximul când savantul Konstantin decide să numească astrul descoperit de el cu numele Victoriei, femeia sătulă pade exclusivitatea companiei Sirenei "Votkovna", îi cade necondiționat în brațe bărbatului ajuns în preajma ei prin ebănuite încurcături ale sorții.
Dan Constantin, Konstantin alintat Kostea de Sirena, un bărbat dezamăgit de femeile din viața sa, de la fosta soție, la fiica și soacra sa, respinge dragostea clar mărturisită a Victoriei, când mahmur mărturisește că urăște femeia. După ce, la debutul său pe scena turdeană – unde a fost adus să-l înlocuiască, practic, pe Stelian Roșianu, plecat la Teatrul de Nord din Satu Mare – în piesa D' ale carnavalului, a luminat efectiv scena cu apariția sa care a descătușat reacția pozitivă a publicului, Dan Constantin se impune de-acum, ca unul dintre actorii de bază la Turda. În rolul lui Konstantin, când intrigat, când paexuberant din cauza alcoolului, reușește o interpretare care atrage atenția asupra sa prin întregul registru râs-plâns, călcat cu ușurința celui care s-a descălțat tratând pantoful ca Hamlet când se adresează craniului emițând întrebarea de maxim existențialism.
Un binemeritat "Bravo!" întregii distribuții a piesei, chiar dacă Tiberiu Tudoran, Cosmin Bighei și Ginuc Crișan au avut doar apariții episodice culminând cu scena horror din finalul piesei, cu șampanie și striptease masculin la chemarea patroanei lor, Sirena.
Melania Ursu nu ar fi putut fi atât de credibilă în rolul Sirenei fără ajutorul costumierei Ana Pavel, și ea colaboratoare a Teatrului de Stat din Cluj Napoca. Dacă vestimentația Melaniei Ursu din prima parte a piesei a fost una modernă ce se potrivea de minune cu apartamentul său, plin de un roșu burlăcesc, cea de-a doua apariție a marii actrițe clujene a provocat instantaneu râsul spectatorilor, fiind vorba de o rochie de seară mulată, din piele, care nu ascundea nimic din formele septuagenarei.
Nu pot să nu remarc umorul uneori forțat utilizat de regizor, așa cum spuneam, în detrimentul tragismului neexploatat suficient în dezvoltarea personajelor. Așa a fost de exemplu dialogul dintre Victoria și Sirena, în timpul orei de engleză când profesoara își întreabă eleva " – Cum spui pact, în engleză?" iar răspunsul care provoacă hohote de râs este " – Ribbentrop - Molotov ", conotație care are sens doar pentru noi, românii, și în special pentru moldovenii basarabeni și care mă îndoiesc că aparține autorului.
Cristian Nedea, regizorul inginer, reușește să acopere drama și tristețea din viața personajelor într-o poleială de nesfârșit optimism, de refuz al femeii puternice de cedare în fața sorții care îi aduce în viață doar bărbați care nu reușesc să-i satisfacă așteptările. O scenă de punct și de la capăt cu care, finalizând "Paharele lui Cupidon", regizorul care pare a avea o slăbiciune pentru antichitate își spune povestea fără a trage concluzii sau a judeca oamenii, prezervând ideea autorului textului.
Sperăm ca succesul pe care sunt sigur că îl va înregistra la Turda, să-l facă pe Cristian Nedea să continue colaborarea cu colectivul actoricesc de aici, generând spectacole chiar mai grandioase decât cel de acum. El este, asemeni altor confrați de-ai săi, un regizor itinerant, piesele regizate de el jucându-se în foarte multe orașe ale țării.
psaAutorul piesei, Alexandr Galin, este un dramaturg rus modern ale cărui piese se joacă peste tot în Europa și pe toate scenele mari din România. Iar dintre acestea, adaptarea de la Turda nu se numără nici măcar printre cele mai de succes creații ale scriitorului ca „Stele în lumina dimineţii", „Sorry", „Retro", „Tribuna de Est" „Bibliotecarul" ori „Grupul". Din câte știu eu, piesa aleasă pentru a fi pusă în scenă la Turda în regia lui Cristian Nedea, a mai fost jucată doar de teatrul buzoian "George Ciprian". Acolo a purtat numele "Sirena și Victoria", în regia Dianei Lupescu, avându-i în distribuție pe Valeria(Victoria) și Virgil Ogăşanu(Konstantin) alături de regizoarea care a interpretat-o pe Sirena. Aceeași piesă, cu numele schimbat "Playboy în timpul liber", a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului VEDETEATRU, în 2009 atât din partea Juriului de specialitate, cât și din partea publicului. Realizatorii spectacolului au fost invitați apoi, de doua ori, în Germania, unde a înregistrat un mare succes la Koln, Frankfurt, Stuttgart, Nurnberg și Ausburg.

Succes pe care îl dorim și trupei turdene din care acum , trebuie să spunem cu mândrie, face parte și cea pentru care superlativele par insuficiente pentru a descrie profesionalismul și talentul, experiența și locul pe care și l-a ocupat în constelația actorilor de primă mărime români: doamna Melania Ursu. Cea care este de acum și actriță a Teatrului Municipal Turda.

Nu sunt de părerea unor oameni de cultură din Turda care, elitişti convinşi fiind, au inoculat unor colegi de breaslă ideea că pentru a scrie cronică teatrală trebuie să ai nu ştiu ce studii de specialitate ca şi cum dramaturgia ar fi ceva într-atât de sacru încât doar nişte critici de artă teatrală ar avea voie că înşire nişte cuvinte pompoase, adesea de neînţeles, despre spectacolele oblăduite de Thalia.

De aceea, pentru cititorii mei, care reprezintă o categorie de nişă dar de care sunt mândru, îmi voi spune părerea, cu sinceritate, ca de fiecare dată. În primul rând, ca ziarist, îmi pare rău că nu am găsit nimic negativ referitor la premiera de joi seară, în afara existenţei unui spectator căruia i-a sunat telefonul mobil, aceasta după ce la începutul reprezentaţiei asistenţa a fost rugată să închidă telefoanele. Cam atât pentru introducere. Să trecem la „cuprins” sau „desfăşurarea acţiunii”, pentru că noi nu scriem critică – nu avem voie - ,  doar compuneri, rezumate etc.

O surpriză pentru iubitorii de teatru, care sunt destui la Turda, „Paharele lu Cupidon” s-a dovedit un spectacol construit în jurul actriţei de la Teatrul Naţional Cluj pentru care superlativele nu sunt suficiente.