Femeia în flăcări, un Cehov cu psihodesign

Cehov nu se joacă prea des la Turda. Pricinile ar fi felurite, cea mai importantă fiind o presupusă lipsă de aplecare a publicului turdean spre universul cehovian. O părere preconcepută de care trupa de la Turda s-a dezbărat aseară când Cehov însuşi a urcat pe scena municipalului turdean în lumina obscură ce iese dintr-un cufăr cu vechituri şi amintiri. Metamorfoza lui Cehov la Turda a fost completă nu doar prin schimbarea titlului original al piesei sale „Cerere în căsătorie" (adaptarea de la Turda se numeşte „femeia în flăcări") dar şi prin includerea unor elemente de psihodesign pe cât de simple pe atât de potrivite în anumite momente ale piesei.
Încercarea trupei de la Turda de a aduce publicul mai aproape s-a concretizat odată cu deschiderea stagiunii 2011-2012 prin amenajarea unui studio teatral direct pe scena teatrului municipal. „Mai aproape de voi, încă de la început" pare fi motto-ul acestei stagiuni teatrale. Spectatorii au putut auzi scârţâitul podelelor scenei, dincolo de decor, la apropiata intrare în act a unui actor, a putut vedea broboanele de sudoare ale personajului sau adulmeca mirosul specific scenei, acel iz care trezeşte în mintea oricărui actor învălmăşite sentimente descrise prin cuvântul „acasă". Spectacolul „Femeia în flăcări", este o adaptare scenică după A.P. Cehov, în regia lui Zoltan Schapira,
cu un psihodesign de Olivia Costea şi coregrafia semnată Adrian Mureşan.

Totul, de la decorul auster la fundalul închis la culoare şi cele două-trei piese de mobilier, au concurat împreună cu jocul de lumini compunând un tablou în tehnica sfumato. Regizorul piesei s-a jucat cu aerul de epocă şi modernismul extrem, realizând un Cehov mult mai maleabil şi care vine să întărească opinia multor specialişti care spun că dramaturgul rus este mereu modern, niciodată depăşit,un radiograf perfect al sentimentelor şi trăirilor umane, cel mai perfect descris de George Călinescu: „Cehov face parte din familia lui Cervantes şi Molière, adică a acelor genii care au tristeţea veselă." Personajul principal, Ivan Vasilievici Lomov (Dan Constantin) vine în casa Nataliei Stepanovna (Camelia Constantin) pentru a-i cere tatălui său, Stepan Stepanovici (Petre Băcioiu) mâna vecinei sale.
Deşi tatăl fetei se arată încântat de cererea flăcăului de "treiş'-paşzeci de ani", când o cheamă pe aceasta izbucneşte o certă stupidă, pe seama proprietăţii unei bucăţi de pământ. Poiana Boilor pare a fi un nume ales special pentru a descrie pe cei care duc conflictul, cei doi porumbei trecând peste orice sentiment de dragoste pentru orgolii de familie legate de proprietăţi, mai întâi. Pentru că apoi, din cadrul pe care unii îl văd oglindă, alţii tablou, iese alter-ego-ul femeii, interpretat de Anca Dogariu, în straie de mireasă, dănţuind, râzând în hohote sau ţipând la Natalia Stepanovna să-l aducă înapoi pe bărbatul pe care l-a supărat pentru un motiv de nimic. La întoarcerea lui Ivan Vasilievici pentru a-i cere mâna vecinei sale, din vorbă-n vorbă, din gânguritul şi joaca amorezilor se iscă o nouă dispută, şi mai prostească: „a cui câine de vânătoare este mai bun, mai frumos, mai reuşit?" Slab de inimă,
Ivan Vasilievici face infarct (la propriu, cu bip-ul prelung aferent aparatului de monitorizare a activităţii inimii scos de actorul muribund şi însoţit de un gest care nu lasă loc de echivoc) generând o perioadă lungă şi neagră pentru Natalia, de singurătate şi suferinţă născută din dragoste neâmplinită. Apare un creditor al mortului care îi cere Nataliei banii pe care îi datora răposatul său „soţ" iar meciul dintre ură şi dragoste are un curs opus, de această dată idila înfiripându-se, la început firavă, apoi tumultoasă şi pasională, din aversiunea reciprocă.
Am remarcat rolul cizelat de Dan Constantin, un actor care s-a impus pe scena municipalului turdean încă de la prima apariţie, fiind practic rapid adoptat de publicul de aici. Camelia Constantin, la prima apariţie la Turda dacă nu mă înşel, cu un joc debordant şi înflăcărat, a reuşit să fie o Natalie suficient de „scorpie" şi tot atât de „îmblânzită" pentru un caracter pe care Cehov l-a creat drept cel mai negativ din această cerere în căsătorie transfigurată într-o femeie în flăcări. Un Petre Băcioiu dedicat, relaxat şi „aşa mai departe" şi o Anca Dogariu pe post de spirit care îşi calcă pe rochia de mireasă întregesc actul artistic de pe scena municipalului turdean, care poate fi descris drept un altfel de acelaşi etern Cehov.
Recomandăm cu căldură spectacolul plin de momente hazlii din care exemplificăm doar prin momentul în care personajul întruchipat de Petre Băcioiu rosteşte: "Mi s-a luat o piatră de pe inimă!" şi scoate, la propriu o piatră pe care o lasă să cadă pe scenă.
Biletele s-au vândut deja pentru reprezentaţiile din zilele ce urmează, dar trupa de teatru de la Turda va da suficiente reprezentaţii cu această piesă pentru ca interesul publicului să fie satisfăcut. Un neajuns, la prima vedere, este generat de numărul redus de locuri pentru spectatori pe scena teatrului, dar tocmai această intimitate între actori şi iubitorii de teatru din Turda s-a dorit de către conducerea celei mai importante instituţii de cultură din oraş. Pe de altă parte, acest teatru de tip studio, este altceva. Un act teatral cu iz de club select care îi face pe spectatori să se simtă privilegiaţi prin apropierea de creaţia artistică pusă în scenă.