Naista Ramona Dragoste a strălucit, pe scenă, alături de Horațiu Mălăele și Ion Caramitru

Marii actori ai teatrului și cinematografiei românești, Horațiu Mălăele și Ion Caramitru, - îmi permit să schimb ordinea din titlul spectacolului lor – s-au întors la Turda pentru a cincea ediție a Festivalului „Teatru pe Drumul Sării”.

„Caramitru-Mălăele, câte’n lună și în stele” s-a dovedit a respecta formatul inițial, o împătimiților de teatru turdeni din 2012, de la prima poposire a celor doi la Turda, însoțiți atunci de violoncelistul Adrian Naidin. Asta nu i-a împiedicat pe turdeni să umple sala de spectacole a Teatrului „Aureliu Manea”, hohotele de râs alternându-se cu aplauzele împărțite pentru liricul lui Ion Caramitru și umorul, uneori libertin, al versatilului Horațiu Mălăele.

De această dată „mascații” l-au împiedicat pe virtuosul Adrian Naidin să-și însoțească prietenii la Turda, speriindu-l în  plină noapte. El a fost înlocuit, fără nicio problemă de tânăra talentată care a uimit juriul de la „Românii au talent” de pe Pro TV, cu interpretarea sa sensibilă la nai. Ramona Dragoste s-a ridicat la nivelul impus spectacolului celor doi mari actori, reușind să încânte asistența cu melodii celebre, interpretate cu o măiestrie ce are în spate multe, foarte multe ore de repetiții care să susțină evidentul talent înnăscut pe care tânăra turdeancă îl are.

Duelul dintre cei doi actori, de factură artistică diferită, face deliciul spectacolului, alternând un Caramitru serios, cu o voce ce-i permite să exceleze în recitarea și interpretarea unor pasionante versuri, cu un Mălăele șugubăț, plin de subtilitate și dispus oricând să spună nu doar o glumă proastă, misogină ori ușor frivolă, dar care stârnește  hohote de râs prin simpla prezență. Umorul și sensibilitatea, alternate cu o muzică fină, melancolică, au adus succesul așteptat prestației artistice a celor trei. Un Caramitru sobru, dar și glumeț, cu un timbru mulat pe rotocoalele dulci ale poeziei romantice, ce tună uneori pasionat, provoacă înspre restabilirea echilibrului sentimentelor induse spectatorilor un Mălăele debordant, plin de veselie ce ia peste picior seriozitatea colegului său de scenă, ducând glumele dincolo de o graniță la cere te aștepți, ceea ce face ca formatul spectacolului să fie salvat de la o alunecare în desuet.

Față de spectacolul din 2012, de pe aceeași scenă, unele texte ale celor doi au fost adaptate la actualitatea politică, însă au rămas și unele replici ce nu mai spun nimic spectatorului de azi. Spre exemplu, Mălăele a trecut de la „țara lui să trăiți bine!”, în 2012, la „țara lucrului bine făcut”.

Ce reușesc însă cel mai bine cei doi este să poarte spectatorii printr-un  tumult de sentimente, uneori contrarii, apelând la inteligență și spontaneitate, răscolind cotloanele sufletului și transmițând, în final, un mesaj pozitiv prin vocea lui Horațiu Mălăele “în continuarea vieții dumneavoastră să respectați, vă rog, câteva principii: să râdeți, pentru că râsul este muzica sufletului, să vă jucați – este secretul tinereții și să iubiți – este rațiunea de trăi”. Și trebuie să subliniem că Ramona Dragoste, interpreta la nai de o finețe care ne face să afirmăm cu siguranță că vom mai auzi multe lucruri bune despre ea, a avut o interpretare excelentă, trecând peste tracul pe care l-ai putea avea când evoluezi pentru prima dată pe scena de acasă în compania unor titani ca Mălăele și Caramitru. Bravo, Ramona, și curaj! Viitorul îți aparține!

Dar orice lucru un trebuie să se și sfârșească. „Iată-ne la încheierea celei de-a V-a ediții a Festivalului „Teatru pe Drumul Sării” și vreau să mulțumesc acestui minunat colectiv și directoarei, doamna Narcisa Pintea, pentru entuziasmul și modul dedicat, sufletește vorbind, acestui ideal care este Teatrul Românesc. Vă felicit și vă doresc toate cele bune”, 
a ținut să transmită șeful UNITER asistenței.

„Subscriu la cele spuse de prietenul meu, Ion Caramitru. Vă aflați într-o sală superbă și iată, într-un fel, binecuvântată d
e acest om care a plecat la ceruri prematur, Aureliu Manea, cel care, după părerea mea a fost unul dintre creatori
i faimoși de teatru și, pe deasupra, cel mai important teoretician în materie de teatru, cărțile sale stau mărturie. Vă mulțumim încă o dată pentru invitația pe care ne-o faceți, în acest teatru, și într-un ultim rând, vreau să pun aici, la Turda, capăt acestui conflict artificial născut între mine și Caramitru asupra întâietății pe afișul spectacolului și vă urez „La mulți ani și toate cele/ Mult noroc și Mălăele...”, a ținut iubitul artist bucureștean să mai stârnească un rând de hohote de râs.

Ca de obicei, Caramitru a trebuit să aibă ultimul cuvânt: „Sunt silit să accept scuzele, pentru că ele se află acolo, undeva, ascunse, dar am și eu o urare pentru dumneavoastră Este toamnă, s-au cules viile, toată lumea își face provizii, sunt convins că în apropierea sărbătorilor pe toate mesele va fi  câte ceva bun și urarea mea este „Când aveți pe masă un litru/Vreau să-l beți cu Caramitru”.

Așa s-a scris povestea celei de-a V-a ediții a Festivalului ”Teatru pe Drumul Sării”, au fost cinci ediții, una mai reușită și mai plină de succes decât cealaltă, iar publicul minunat de teatru de la Turda, care a existat pe tot parcursul existenței acestui locaș de cultură – singurul fermecat și pentru copii și pentru adulți – a putut să admire aici, acasă, cele mai mari nume ale scenei teatrale românești, fie că vorbim de actori, de regizori sau alte „componente” ale angrenajului numit  SPECTACOL, alimentat de SUFLET, ce creează un splendid gigant: TEATRUL.

Cui trebuie să-i mulțumim pentru minunatele clipe petrecute în atmosfera caldă, intimă, de comunitate culturală adevărată în sala de spectacole a Teatrului „Aureliu Manea”, stabiliți dumneavoastră, cei care ați fi meritat, printre altele, un cronicar mai fluid, mai talentat.