Ziua Internațională a Cititului Împreună ”ZICI2020” la CNMV

E data de cinci a lui Făurar. Ne-am adus aminte de versul eminescian ”Bolți asupră-mi clătinând”.  E vânt. E frig. Pentru cine? Copacii din parcul școlii ne chemau. Și-am ieșit în parc râzând… am răspuns chemării copacilor. Ne-am prins de mână ca într-o horă. O dulce amorțeală. Copacii ascultau povestea lor rostită de noi. Noi?! Chicoteam. Am împodobit trunchiurile lor.

 Vor pulsa seva dătătoare de verde în curând…

Vom respira mai profund, tolăniți la umbra lor reconfortantă, în curând…

Îi vom lăsa să ne asculte povestea, lacrima, dorul, nădejdea ….

Șoaptă dincolo de cuvânt!

Prof. Gabriela – Dochița IOSOF

Activitatea desfășurată azi, a fost pe placul meu fiind educativă și atenționându-ne asupra importanței cititului. La fel ca oxigenul produs de copaci, cititul este necesar deoarece ”menține viața”, dezvoltându-ne gândirea, empatia, înțelepciunea. Viața nu se rezumă la termenul de ”a trăi”, ci la termenul de ”a te dezvolta”, care se poate obține doar prin citit.

            Cele două elemente dătătoare de viață: cărțile și copacii ne-au fost prezentate printr-o activitate în care am citit și am ascultat mici pasaje din cartea ”Viața secretă a copacilor”. Fiecare dintre noi a primit un paragraf din această carte, iar eu am observat că, neintenționat, toți am primit o parte care se potrivește cu interesele, caracterul sau scopurile noastre.

            Pe lângă faptul că am aflat informații noi despre copaci și despre procesul lor de dezvoltare, am reușit să-mi dau seama că asemenea copacilor, și noi trecem prin diverse stadii în viață. Un citat care mi-a rămas în minte și care, pot spune că mi se potrivește este: ”în perioada cu mortalitate crescută a pădurii, tocmai exemplare vătămate sunt cele care înfloresc”. Indiferent de cât de greu ne este să parcurgem ciclul natural al vieții, nu trebuie să uităm că există patru anotimpuri în care, la fel ca  și copacii, înflorim, ne vestejim, suntem acoperiți de zăpada, dar în final, razele soarelui tot ne vor încălzi.

            Așadar, cititul este oxigen pentru suflet, iar copacii dau oxigen pentru menținerea sufletului.

Cenan Luana, clasa a X-a

Ziua Internațională a Cititului ne-a adunat pe toți elevii clasei a-X-a D pentru a sărbători. Cu ajutorul doamnei profesoare de română, care ne-a îndrumat și ne-a distribuit fiecăruia câte un pasaj din cartea “Viața secretă a copacilor” care urma să fie copiat pe o foaie colorată și personalizat, am reușit să organizăm o activitate educativă și totodată una eficientă, contribuind și la unirea colectivului clasei. Deși condițiile meteorologice nu au fost unele favorabile am reușit să împodobim copacii din curtea școlii, creând astfel o atmosferă de poveste.

Soporan Camelia Corina,  clasa a X-a

       Aceste pasaje le-am pus pe trunchiurile copacilor din fața colegiului ca lumea care trece pe acolo să le poată citi. A fost de bun augur să facem ceva mai diferit față de orele normale de limba română .

 În opinia mea, a fost o activitate frumoasă si constructivă care ne-a făcut să ne amintim cât de importantă este lectura în viața noastră – după terminarea orelor ne-am și dus la librărie! Lectura este un prilej pentru dezvoltare și evadare din lumea care ne înconjoară, permițându-ne să ne transpunem în alte lumi si vieți. Dacă ar fi posibil aș face în așa fel încât toți oamenii să prindă “gustul cititului” și cu siguranță momentul în care “dau de gust” nu vor mai putea rezista fără să citească.

Muraru Rebeca, clasa a X-a

Cu prilejul acestei zile am organizat in clasă un mic club de lectură, în care am citit fiecare, pe rând, câte un fragment din cartea „Viața secretă a copacilor”. Din fragmentele citite, am aflat lucruri fabuloase despre copaci. În opinia mea, a fost o activitate interesantă și totodată constructivă. La sfârșitul activității, ne-am dus în curtea din față a liceului și am lipit fragmentele din carte pe copaci.

Mladzsi Carla, clasa a X-a

Lectura este pentru mine o modalitate de evadare din lumea materială și totodată o posibilitate de a trăi mai multe vieți. Cu fiecare roman pe care îl citesc mă maturizez, privesc lumea cu alți ochi, cunosc tipologii umane și îi înțeleg mai bine pe cei din jur. Întotdeauna am admirat scriitorii pentru sentimentele pe care reușesc să le transmită și pentru lecțiile de viață pe care le oferă celorlalți fără a aștepta altceva în schimb.

De la un an la altul explorez tot mai mult acest tărâm și rămân din ce în ce mai plăcut surprinsă. După un timp am început și eu la rândul meu să scriu și atunci mi-am dat seama că este o muncă ce necesită multă determinare și dexteritate, nu e de ajuns să existe idei, ci trebuie ca acestea să capteze atenția și curiozitatea cititorului. Un alt lucru de care are nevoie un scriitor e inspirația, care apare doar în anumite momente de care trebuie să profite la maxim. Acest efort nu e de multe ori atât de  apreciat pe cât ar trebui. Ziua lecturii ar fi un bun prilej pentru tinerii scriitori și cititori să se sfătuiască unii pe ceilalți, să se inspire din experiențele fiecăruia.

Această  zi festivă ar trebui să aducă bucurie în sufletele noastre și recunoștință pentru experiențele sufletești trăite până la momentul actual. Data de 5 februarie e pentru mine o ocazie în care pot contempla asupra creațiilor care m-au marcat pe parcursul unui an și în care m-am regăsit.

Mi-aș dori să văd mult mai multe persoane interesate să cunoască această artă; să pătrundă într-o lume magică, fără limite unde totul e posibil. În cinstea tuturor scriitorilor și cititorilor care s-au luptat să transmită suflul creației și contemplației din cele mai vechi timpuri până în prezent, noi suntem datori să ducem mai departe misiunea.

Ceea ce ne motivează de multe ori să încercăm lucruri noi este de multe ori sfatul celuilalt, iar cu această ocazie doresc să sfătuiesc tinerii și nu numai să citească, să creeze. Chiar dacă începuturile sunt dificile, evoluția este uimitoare și cel mai frumos sentiment e atunci când privești în urmă și îți dai seama cât de mult ai crescut, unde a călătorit sufletul. În același timp trebuie să înțelegem și câte mai avem de învățat, câte capodopere așteaptă să fie descoperite și apreciate.

Nu ne va ajunge viața întreagă să cuprindem tot ceea ce s-a scris și ce se va mai scrie, toate operele care își așteaptă cititorii și toți scriitorii care merită recunoștința noastră. Noi suntem o mică parte din întreg o parte care contează, o parte care trebuie să își ducă la capăt misiunea, aceea de a crea, de a cunoaște, de a citi.

Diana Soc, clasa a XII-a C