Indicatoarele spre Castrul roman te duc într-un câmp

Lăudabila  intenție a municipalității turdene de a semnaliza pentru rutieri direcția către principalele obiective turistice ale orașului nu și-a atins ținta. Astfel, indicatoarele rutiere care te îndrumă spre Castrul Legiunii A V-a Macedonica te duc până într-un câmp unde, toți turiștii care nu au mai vizitat acest sit sunt debusolați și dezorientați, crezând că au greșit ei undeva.

Pentru că mi s-a semnalat această problemă, am urmărit și eu indicatoarele proaspăt montate prin tot orașul, iar din Sensul Giratoriu am ajuns pe strada Romană, foarte bine îndrumat, acolo încă un indicator nu lasă loc de dubii pe ce cale să o apuci, iar la capătul acestei străzi, la intersecția cu strada Cetatea Romană, dai de un ultim indicator rutier cu direcționare spre castru.

Te iei după el și… surpriză: ai ajuns în plin câmp, de unde, te uiți mirat împrejur, în, față și cât vezi cu ochii este doar iarbă. Vezi două rezervoare imense ale Companiei de Apă dar nici urmă de castru, de ruine, de indicatoare, panouri… Nimic.

Eram cu doi colegi din presă care nu m-au crezut că străinii nu găsesc castrul roman. Însă în calea noastră, taman dinspre locul unde noi, localnici fiind, știam că se află ruinele castrului roman, se apropie o mașină de cu număr de Ialomița. Ce se mai distrau cei din mașină de privirile mele debusolate, întrebătoare, cum stăteam eu așa, cu fața spre câmp și mâna streașină la ochi. Femeia de la volan a oprit, a lăsat geamul jos și ne-am salutat: ”- Nu știți pe unde vine Castrul roman?”, i-am întrebat. ”-Uite acolo, de unde venim noi, că nici noi nu l-am găsit, noroc că am întâlnit un moșneag cu vacile și ne-a indicat el direcția. Că îștia nu s-au obosit să pună vreun panou, vreun indicator, ceva…”

I-am mulțumit femeii și i-am întrebat pe colegii mei: ”- Ei, ce ziceți?” ”- Da, ne-am convins de necesitatea instalării unor panouri cu informații, indicatoare sau steaguri, măcar pentru a atrage atenția turiștilor”.

Cine știe câți or fi făcut cale întoarsă, dezamăgiți, crezând că noi, turdenii, i-am ademenit pentru a le arăta doar un câmp cu iarbă și flori unde, chipurile, o fi existat cândva un castru roman. Unde mai pui că plăcuțele pe care le găsești când descoperi castrul sunt vechi și decojite de soare și intemperii.

Morala poveștii este că, stimați responsabili din primărie sau de la muzeu, trebuie să găsiți dumneavoastră o soluție pentru ca toți acei bani dați pe indicatoare rutiere care te duc în câmpul de pe cetate să nu fi fost risipiți în van.