Moartea venea pe apa râului Arieș

 Începând cu ora 4.00 a zilei de 31 mai, mii de exemplare de peşte au fost indentificate la suprafaţa râului Arieş prezentând urme de otrăvire. Pescarii au sesizat Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi ”Potaissa” Turda care, la rândul său, a sesizat Agenţia de Mediu şi Apele Române.
Deja s-a declanşat o anchetă, inspectorii celor două instituții pornind vineri la primele ore în amonte pentru identificarea sursei otrăvirii. Directorul AVPS ”Potaissa” Turda, Marius Maşca, apreciază că 80 % din peştii din aval de sursa poluării de pe râul Arieş sunt victime ale acestui accident.
Cel mai probabil, ploile abundente din ultima perioadă au provocat infiltraţii de la barajul de steril de la Valea Şesii. Cel puțin așa s-a întâmplat în urmă cu aproape cinci ani, în iulie 2008, când din iazul de decantare de la Valea Șesii, în urma unor ploi abundente, s-au infiltrate ape reziduale, contaminate cu metale grele și alte substanțe nocive, producând cel mai mare dezastru ecologic de pe râul Arieș, din întreaga istorie.

Atunci au venit pe Arieș în jos milioane de pești morți, timp de trei zile, spre îndestularea țiganilor de la Lut și din Viișoara ori Luncani. Dezastrul ecologic de pe Valea Şesei putea fi prevenit însă acolo, conducerea societății CupruMin SA decisese să nu mai alimenteze cu energie electric pompele și alte agregate care țineau zona la distanță de poluări accidentale. Astfel că inevitabilul s-a produs. Apele Române și cei de la Agenția de Mediu (Garda de Mediu atunci), au întocmit rapoarte, au dat amenzi (insignifiante pentru dezastrul produs ori pentru cifra de afaceri a agentului economic vinovat.  Nu s-au luat alte măsuri atunci iar rezultatele se văd. După patru ani în care Arieșul se populase din nou cu fauna piscicolă, acum, când pescarii apăruseră din nou pe ambele maluri ale râurilor, iată că inevitabilul, în lipsa unor proiecte de amploare și a unor investiții obligatorii, s-a produs. Acesta este unul din momentele în care îți vine să ceri demiterea tuturor factorilor implicați.

În amonte de satul Valea Șesii, pe firul pârâului numit Curmătura, a fost depozitată într-un iaz de decantare, la decizia personală a lui Nicolae Ceaușescu, întreaga cantitate de steril rezultată din exploatarea minereului de cupru de la exploatarea Minieră Roșia Poieni. Exploatarea a ras un munte întreg iar pentru depozitarea sterilului, pe o vale de peste 12 km lungime, a fost nevoie să fie strămutat un sat străvechi, Geamăna. Stă mărturie deciziei indiferente la soarta naturii și a sănătății oamenilor de acolo biserica satului, îngropată acum în sterilul otrăvitor, ceea ce arată că nepăsarea lui Ceaușescu nu era numai față de oameni ci și față de Dumnezeu. Autorităţile  din județul Alba, pe teritoriul căruia se află ”bomba ecologică” nu au luat nicio măsură, gândindu-se probabil, cu cinism, că vor fi afectați de un dezastru ecologic mai ales locuitorii județului Cluj, orașele Turda și Câmpia Turzii, și nu micuțele localități ale județului lor pe care Arieșul le străbate spre vărsare.

Iazul roşu creat la Valea Şesei este unul dintre cele mai mari din Europa, dar nu există nici măcar un singur proiect viabil în derulare care să conserve mediul înconjurător iar reziduurile carierei de la Roşia Poieni se varsă prin mai multe pâraie direct în râul Arieş.

Revenind la evenimentul din prezent, directorul AVPS ”Potaissa” Turda, Marius Mașca, pe care l-am găsit pe malul Arieșului urmărind distrus cum peștii merg la vale cu burta în sus, ne-a declarat: ”De azi noapte am fost anunțați că vin pești morți. Dimineață erau mai mari, acum văd că și puietul este afectat. Am sesizat Agenția de Mediu, Apele Române, iar acum așteptăm un rezultat din partea lor. Vă dați seama ce pagubă ne-au făcut? Sute de pescari tocmai și-au achitat taxa de pescuit iar acum, noi ce să le spunem? O să dăm în judecată pe cei vinovați, sau o să ne constituim parte civilă și vom cere despăgubiri. Această situație nu mai poate continua”, a spus Mașca supărat.

Pe ambele maluri ale Arieșului atât în Cornești, Mihai Viteazu, Viișoara, Luncani, cât mai ales în Turda și Câmpia Turzii, mai mulți cetățeni prindeau cu mare ușurință peștii morți sau amețiți de lipsa oxigenului. Plase întregi cu exemplare mai mici sau mai mari, de la câteva sute de grame la 3-4 kilograme, de clean, mrene sau alte specii care populau râul, au ajuns la casele oamenilor. Nici un reprezentant al autorităților nu a încercat să-i oprească sau să-i revină asupra riscului la care se expun.