Dorelean lovește din nou! Pe Ponorel...

Mai  întâi, vă întrebați cine e Dorelean, dar simțiți că îl cunoașteți?! Este Dorel de la Turda, care deși nu este turdean, trebuie să îl „naturalizăm”, pentru că a devenit foarte important în viețile noastre.

Ei bine, Dorelean, după atâtea și atâtea năstrușnicii și prostii făcute în orașul de pe Arieș, de când cu șantierele astea, „minuni” de care este plin internetul și rețelele de socializare, a lovit din nou, zilele acestea. De această dată sub forma unui manipulator de buldoexcavator, angajat al firmei ACSA sau al vreunui subcontractor de-al său, care acționează pe năpăstuitele străzi Mihai Viteazu, Detunata, Ponorel, Luptători și Frăsinet care, toate, arată de prea multă vreme ca după război. Când am văzut uriașele grămezi de piatră, basculate din loc în loca pe strada Mihai Viteazu, m-am așteptat la ce e mai rău. Asta pentru că, noi cei din zonă, nu am prea avut experiențe bune cu cei care lucrează prin zonă. Nu am avut mult de așteptat până când bănuielile mele s-au adeverit.

Pe strada Ponorel, imediat după intrarea dinspre strada Mihai Viteazu, există o gură de canal ajunsă mult mai jos decât nivelul străzii – oricum  plină de gropi încât ai impresia că te deplasezi pe satelitul natural al Pământului – din cauza staturilor succesive de piatră și balast puse pe această stradă de drumarii din ultimii douăzeci de ani. Toată lumea știe că fostul RADP, actualul Domeniu Public Turda are o tradiție în lucrări proaste și de mântuială iar soluția lor pentru a face străzile din Turda puțin mai practicabilă era să mai aducă două-trei bascule de pământ, nimic altceva decât materie primă proaspătă pentru viitoarele noroaie prin care localnicii sun blestemați să înoate de ani și ani. Anii trecuți (undeva prin arhiva noastră fotografică trebuie să am poza, însă puținul timp avut la dispoziție mă împiedică să o caut, deocamdată) o duzină întreagă de ingineri și specialiști, mai mult sau mai puțin în ghilimele, au venit la o vizită de lucru în teren. Tema dată de cineva căruia îi păsa de problemele oamenilor era să găsească o soluție ca acea gură de canal să nu se mai înfunde la fiecare ploaie, inundând curțile celor care locuiau în zonă și întreg carosabilul străzii pe vreo douăzeci de metri. S-au uitat inginerii – mulți dintre ei sunt tot pe la companiile publice din Turda sau prin primărie – și-au dat cu părerea, au dezbătut problema și... evident că au abandonat-o așa cum au găsit-o.  Strada are trei guri de canal, la circa 150 de metri una de alta, singurele locuri pe unde apa de ploaie căzută ajunge în canalizare. Alternativa: apa ajunge în curțile oamenilor, din cauza supraînălțărilor succesive a carosabilului.

Revenind la zilele noastre, în urmă cu câteva zile, Dorelean a împrăștiat mormane întregi de balast la intrările pe toate străzile adiacente, dinspre strada Mihai Viteazu, pentru a acoperi gropile imense rămase în urma lucrărilor al căror titular este firma ACSA, pentru care, însă, lucrează tot felul de „pricepuți”. Cu aceeași ocazie, Dorelean a astupat respectiva gură de canal, de această dată cu totul, punând un strat de peste 30 de cm de balast, peste ceea ce el credea că est o groapă obișnuită, cum sunt multe alte „cratere de pe strada Ponorel, o stradă cu nume predestinat: PONÓR, ponoare, s. n. Formă de relief din regiunile carstice, aven, dolină sau microdepresiune, prin care apele de suprafață se scurg în subteran - sursa: DEX '09 (2009). Acum apa de ploaie chiar că nu mai are pe unde se scurge, astfel că apa murdară amenință curțile oamenilor iar locuitorii străzii se gândesc serios să își cumpere amfibii, cizmele de cauciuc fiind, de acum, evident, insuficiente. Toate mașinile parcate și gardurile proprietăților sunt murdărite în ultimul hal de mașinile ce trec pe acolo.

Bineînțeles că și restul străzii, dintr-un capăt într-altul arată la fel de distrusă.

Aceiași lucrători au început săpăturile pentru modernizarea infrastructurii de canal încă de iarna trecută. În primăvară, după ce au conectat aproape toate reședințele de pe partea dreaptă a străzii dar înainte de a  finaliza lucrările măcar pe acea jumătate de stradă, au abandonat șantierul lăsându-l într-un hal de nedescris. S-au mutat în altă zonă pentru a începe o nouă lucrare și, probabil, pentru a o lăsa tot atât de departe de finalizare. Cândva, poate la iarnă, ca disconfortul locuitorilor străzii să fie maxim, se vor întoarce pentru a conecta și casele rămase pe vechea rețea de canal și a continua cu partea stângă, cu o viteză de cam trei case conectate pe zi.

Abia atunci, visul localnicilor va putea deveni realitate, strada fiind cuprinsă în proiectul de asfaltare cu sume de la bugetul local încă de acum 4 ani...