Bine, bine, dar eu cu cine votez?

Aşa cum ştiu cititorii noştrii, eu mi-am derulat scrierile exclusiv referitor la arealul atât de drag mie, Turda şi Câmpia Turzii, cu Arieşul atât de frumos curgător şi niciodată limpede ca cristalul, evitând să mă pronunţ în ceea ce privesc problemele de nivel naţional. Aceasta pentru că am considerat întotdeauna că rolul presei locale este să aibă grijă de zona lor, de “parohia” pentru care n-am fost niciodată sfinţiţi, dar înjuraţi de atâtea ori…
De aceea, pot vorbi în cunoştinţă de cauză despre majoritatea celor implicaţi în această campanie electorală. Despre mulţi dintre ei evit să scriu materiale care le-ar compromite imaginea în această perioadă tocmai pentru că eu am mari îndoieli vizavi de informaţiile artificiale care apar ca ciupercile după ploaie taman în campania electorală. Îmi cad în mână multe materiale în această campanie. Timpul este prea scurt pentru a proba cele ce se afirmă de către unii “anonimi”. Dar mai este timp şi după aceea.
Ce trebuie să ştie alegătorii este că majoritatea candidaţilor îşi închiriază un spaţiu publicitar la majoritatea organelor media din zonă. Unii dintre ei, în mod masiv, chiar dacă plătesc sume importante, pentru că ei consideră ca o prioritate, cunoaşterea de către electorat a modului lor de gândire, a ideilor şi proiectelor cu care vin. De aceea, un Ucu Faur apare în mai multe publicaţii independente cu interviuri ample, pentru că el se bazează pe înţelegerea de către turdeni a ceea ce vrea să facă, în timp ce alţii, spre exemplu Avram Gal, sunt mulţumiţi că poza lor este spânzurată de tot al doilea stâlp şi cu asta, basta. Că doar, ce-i interesează pe cei din Câmpia Turzii ce proiecte are Avrămuţ (dacă are vreunul, deşi eu am mari dubii), nu? Ajunge să-i vadă lumea fotografia şi o să alerge la vot, nerăbdători să trimită o calamitate în Camera Deputaţilor. Să fim serioşi!
Am spus întotdeauna că importante pentru oamenii politici sunt faptele. Pentru că tocmai faptele sunt cele care i-au făcut pe români să îşi piardă aproape total, încrederea în politicieni şi în vorbele lor. Eu sunt de principiu că fiecare om merită prezumţia de nevinovăţie, stipulată prin lege, şi de aceea chiar şi oamenii politici merită  o şansă. Pentru că, vrând nevrând, actualul sistem este cel mai democratic şi mai cinstit din toate timpurile. Din păcate, clasa politică românească este oglinda naţiunii noastre. Să nu ne ascundem după degete. Suntem un popor corupt, care dăm şi luăm şpagă, care vrem să fim mai şmecheri şi mai descurcăreţi decât vecinii noştri crezând că valoarea noastră este dată de contul din bancă. De aceea ne este scârbă unora de ceilalţi: pentru că suntem un popor de laşi care ne plângem că doctorii cer şpagă dar de fapt noi suntem cei care le-o dăm, în loc să-i aşteptăm pe stradă să le cerem socoteală, pentru că deschidem uşa corupţilor cu capul în loc să folosim piciorul sau maiul. Ne închinăm la dumnezei falşi, pe care îi colorăm după sigla partidului care conduce, în loc să-i băgăm pe hoţi în puşcărie le dăm imunitate parlamentară. Noi suntem o naţie cu care lui Avram Iancu i-ar fi ruşine, un popor care permite unuia ca Marko Bela să ne spună ce limbi trebuie să învăţăm.
Revenind la socoteala electorală pe care vom continua să o facem împreună cu concetăţenii noştri, să convenim că electoratul neaoş ardelean din colegiile 8 şi 9 de deputaţi, care ne interesează, nu este o entitate electivă cretină sau măcar tâmpită.
Dacă unii candidaţi preferă să se amăgească referitor la rezultatele alegerilor parlamentare, noi nu avem nici un interes să o facem. Dimpotrivă, conform înţelepciunii conţinute de adevărul că “paza bună trece primejdia rea”, haideţi să stăm strâmb şi să judecăm drept. Ce candidaţi avem în colegiul 8 Turda, Sănduleşti, Aiton, Ploscoş şi Cojocna? Avem în primul rând pe reprezentantul PD-L, fostul deputat Vasile Miclăuş, un om cu o vastă experienţă politică, ajuns odinoară până foarte sus în ierarhiile parlamentare. În aceste vremuri, când românii mănâncă pe pită politică, experienţa în acest domeniu nu este neapărat în avantajul candidatului. Apoi, părerea mea sinceră, este că Miclăuş greşeşte când spune că ştie cu ce se mănâncă activitatea din legislativul României. Îmi permit să-i spun profesorului că “mafiile” s-au cam schimbat acolo, de când nu a mai fost în Parlament, şi nu s-au schimbat neapărat în bine. Din punctul de vedere al avantajului nostru, al locuitorilor din colegiul 8, nu ştiu care este o mai bună alegere: o echipă Ştefănie-Miclăuş sau una Ştefănie-Faur. De ce spun asta? Pentru că noi urmărim să trimitem acolo oameni care lucrează bine împreună, profesionist, pentru a aduce avantaje populaţiei care i-a trimis acolo. Avataje financiare dar şi de infrastructură, pentru o zonă pe care o visăm şi o dorim dezvoltată din punct de vedere economic. Ori sunt convins că o echipă PD-L-PSD nu ar fi cu nimic mai prejos din punct de vedere al eficienţei decât una exclusiv PD-istă. În plus ar fi una mai echilibrată reprezentativ şi politic. Nu l-am luat în calcul pe Virgil Pop, cel de pe stâlpii SC Electrica, pentru că el nu ar face echipă bună cu nimeni de la PD-L. Ori PD-L-ul a demonstrat la locale că are mulţi adepţi.
Dacă ar fi să-i analizăm pe toţi aceşti candidaţi,  ar trebui să punem în balanţă ce reprezintă fiecare şi ce pot face pentru turdeni. Chiar o să o facem, împreună, în aceste numere viitoare, ale publicaţiei. Tot atunci, le vom demonstra că, da, noi suntem cei care acum avem un cuvânt de spus. Haideţi să-i pedepsim, pe fariseii care s-au ascuns între cei care candidează, pe 30 noiembrie. Vom trimite acolo pe cei mai buni din acest moment, aşa cum am făcut-o de fiecare dată.