Cade Turda pe noi!

În timp ce visăm la construcţii faraonice şi la revigorarea economiei turdene pe seama turismului, Turda cade pe noi. Industria a fost dărâmată, fierul vechi extras din fostele locuri de muncă ale turdenilor reuşind să îi hrănească pe rromii din oraş când iernile sunt grele, umflând totodată buzunarele mafiei fierului vechi care, deşi există o Hotărâre a Consiliului Local Turda prin care colectarea fierului vechi, a materialelor refolosibile în general, este interzisă ea nu este pusă în aplicare? De ce? Întrebaţi poliţia!

Ultimele clădiri vizate de baroasele ţigăneşti au fost fostul garaj al Fabricii de Ciment de pe strada Ştefan cel Mare şi casa de lângă, iar săptămâna trecută chiar Gara Turda, una dintre clădirile cu importanţă istorică pentru turdeni, locuitori ai oraşului fără gară, cum ne ştiu românii fără cultură generală. Aceştia consideră că gară este doar cea care deserveşte transportul de călători. Referitor la dărâmarea acestei ultime construcţii vă voi relata o poveste adevărată, pentru a înţelege fatalitatea românească şi, mai ales, neputinţa acestui neam de straiţă în a-şi menţine şi majora averea.
Văzând că fotografiez ruina, directorul Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi „Potaissa" Turda, al cărui sediu este chiar lângă gară, mi-a ieşit în cale. Pesemne că avea ceva de spus, m-am gândit. Chiar aşa a şi fost. Marius Maşca îmi relatează: „Am vrut să luăm noi gara. Am sunat la Cluj, la CFR, dar ne-au spus că este casată, scoasă din inventar. Le-am spus că suntem interesaţi de clădire pentru a face acolo sediul asociaţiei noastre şi că suntem gata să plătim atât cât face. Ne-au invitat a doua zi la ei, la Cluj, pentru negocieri. A doua zi dimineaţă, odată ajuns lângă sediul nostru văd că gara era deja vandalizată. Acoperişul fusese deja doborât, din clădire fusese furat tot de se putea fura, inclusiv gresia, mobilier, totul. Au dat atacul pe timpul nopţii, nu mai avea nici un rost să mergem la Cluj", mi-a spus directorul AVPS, Marius Maşca.
Mie relatarea sa mi-a tras un semnal de alarmă, m-a făcut dă reflectez la relaţiile existente între proprietarii unei averi care nu este, de fapt, a lor şi cei care o pot vinde, chiar şi pe bucăţi. M-am mai gândit la interesul cuiva ca imobile mari, care ar putea fi reamenajate, să fie culcate la pământ de hoţii de fier vechi şi alte materiale de construcţii.
Mă gândesc că unele persoane implicate au dorit cu tot dinadinsul ca fosta fabrică de pe strada 22 Decembrie 1989, Casirom, să nu mai aibă nicio clădire în patrimoniu, nici un bun, pentru ca toţi creditorii care s-au înscris la masa credală să rămână cu „buzele umflate". Mă gândesc la şefii societăţii proprietară a Cinematografului Tineretului care, foarte probabil, au primit o sumă consistentă, suficientă, poate chiar colosală, pentru a ucide acest gen de activitate la Turda. Gândiţi-vă, alături de mine, că tinerii noştri, şi turdenii în general, ar fi putut merge la un film chiar aici, sau la celălalt cinema, Fox, care măcar a fost salvat de un investitor privat, în loc să meargă, să mergem, la Cinema City sau alt cinema privat din Cluj, la vreun mall poate, plătind sume foarte mari pe un bilet de intrare la film, cheltuind cu deplasarea şi apoi, cu floricele sau un suc.
Mă gândesc la banii pe care i-au primit cei de la Regionala CFR pentru a „depozita", chipurile, şinele de cale ferată îngustă, la un investitor de la Zau de Câmpie. Vă spun eu, au dispărut de mult de acolo, „cică" furate de ţigani. Că ei sunt de vină pentru toate nenorocirile noastre din întreaga Românie. Nu hoţii cu funcţii de la diferite nivele din eşaloanele de partid şi de stat, ori din diversele instituţii care au dispus de o cantitate mai mică sau mai mare din averea poporului.
De ce a fost închis Cinematograful de Vară, fosta piaţă industrială a Turzii? Măcar cel care administra acel loc l-a ţinut salubru şi viu. Acum, şi acolo, totul e paragină şi mizerie.
Nu mai avem gară mică, nu mai avem gară mare. Dacă nu mai este industrie, ce naiba să mai facem cu acest mijloc de transport pe care nici măcar guvernul ţării ăsteia mari şi frumoase nu este în stare să-l privatizeze. Ce suprafeţe de teren văr apărea, intravilan, pe locul fostelor trasee de cale ferată. Ce afaceri vor face unii cu ele. Însă nu noi, turdenii cinstiţi, ci mahării care au acces la butoanele politice ale hoţiei devenită, în România, politică de stat.
După revoluţie, ne-au trebuit zeci de ani să dărâmăm ce a construit Ceauşescu şi părinţii noştri, şi ne-ar mai trebui încă pe atât să vopsim ce a mai rămas de la ei.
Unde sunt autorităţile sub nasul cărora se întâmplă toate acestea? Unde sunt cei care, plătiţi din banul public, ar trebui să ia atitudine? Îmi pare rău că trebuie să fiu de acord cu majoritatea turdenilor. În ciuda unui centru modernizat, a unei găinuşe cu ouă de aur cum este Salina Turda, a unui bazin de înot nou, şi a unei reţele de alimentare cu apă şi canal modernă şi europeană, Turda arată pe zi ce trece, tot mai rău. Este din nou oraşul gri şi monoton, unde am crescut, doar poluarea lipseşte, o mai avem doar pe cea „istorică".
Cum dracu i-om fi prostit pe europeni să ne primească în Uniunea lor, corupţi şi mişei, leneşi şi perfizi cum suntem?