Terapia Intensivă a neamului românesc

Cazul doctorului Ladislau Kovacs, şef al secţiei de Terapie Intensivă (ATI) al Spitalului Municipal din Turda, filmat cu o cameră ascunsă de un reporter de la Citynews.ro este deja foarte cunoscut turdenilor. Se ştie cum zboară vorba într-un orăşel ca acesta. Părerile sunt împărţite iar opinia mea referitor la acest subiect vine, probabil, să tulbure apele şi mai tare.

Îl cunosc pe doctorul Kovacs de când am ajuns la Pro TV şi am avut de multe ori prilejul să port o discuţie cu el. Consider că este un intelectual de mare valoare care, în afara cunoştinţelor excepţionale din domeniul medicinei de graniţă, are şi o vastă cultură generală şi este un iubitor de literatură şi artă. Domeniul în care el activează de mulţi ani la Turda, Anestezie-Terapie Intensivă, este taman cel mai important pentru bolnavii care ajung la limita dintre viaţă şi moarte sau foarte aproape de aceasta. Vorbim despre imposibilitatea realizării unor intervenţii chirurgicale în absenţa unui medic anestezist care să ştie exact cum să aibă grijă de fiecare pacient în momentele de inconştienţă, să ştie cum să-l readucă la viaţă. Este oarecum ca în hipnoză, doar că efectul se obţine prin injectarea unor anestezice (substanţe chimice). Evident că, atunci când lupta se dă în linia întâi a frontului, riscul să mori este mai mare decât în alte zone ale unui teatru de război. Doctorul Kovacs a văzut mulţi oameni murind. Probabil că, uneori, unii au murit pentru că s-a făcut o greşeală. Probabil că, la viaţa lui, şi-a făcut destule reproşuri care l-au făcut să se specializeze şi pregătească şi mai mult, pentru a limita posibilitatea producerii şi altor greşeli. 
Despre duritatea sa în contactele cu oamenii, se ştie. Personalul din spital evită să se întâlnească măcar cu el, pentru că este un om pentru care disciplina este literă de lege. Îmi amintesc faptul că striga la asistentele din spital să trântească uşa de la intrarea în secţia ATI cât de tare, numai să o închidă, pentru a nu-i intra tot felul de microbi în cel mai aseptic loc al spitalului. Asistentele se tem de el dar cele care au lucrat cu el şi i-au suportat tonul ridicat şi vorbele mai ieşite din canoane, au devenit bune profesioniste. În plus a pregătit generaţii întregi de asistente şi farmaciste din zonă prin şcoala postliceală al cărui „guru” este. 
În încercarea de a convinge pe cei care vor să îl judece pe doctorul Kovacs să lase organele abilitate să o facă, trebuie să mai spunem că l-am întâlnit de multe ori palid la faţă de nesomn datorită faptului că anumite cazuri dificile l-au ţinut treaz chiar şi mai bine de 24 de ore. De nenumărate ori a fost chemat de acasă pentru a anestezia sau îngriji persoane care, pentru alţi medici din spital, erau cazuri deosebit de grave, foarte greu de stabilizat. Aşa cum unii au murit în timp ce el era de serviciu, tot aşa alţii, cazuri care păreau irecuperabile, au fost smulse din ghearele morţii de durul medic.
Acum să ne aplecăm asupra şpăgii, mitei şi a altor foloase necuvenite. Nu o să începem o dezbatere vizavi de ce înseamnă fiecare dintre acestea, nici nu o să încerăm să stabilim unde se termină darul şi unde începe primirea de foloase necuvenite. Doresc doar să spun de la bun început că eu sunt cu totul împotriva şpăgii. Poziţia mea de jurnalist şi sănătatea de fier de care mă bucur mi-au permis să nu comit vreo astfel de faptă. Însă ştiu că această practică este acceptată, nu unanim, dar de cei mai mulţi dintre românii noştri. Vreau să spun că doctorul Kovacs nu este singurul care a primit bani de la vreun pacient. Alţi zeci de medici şi zeci de asistente fac, probabil, acelaşi lucru. Se ştie, salarii mici, condiţii de muncă nu tocmai europene, viaţa grea, familie mare etc. Toate acestea ne fac să dăm şi să luăm şpagă, sub atenta monitorizare a Europei care nu vede decât ce vrea ea. 
Exact ca şi în cazul transportatorilor ilegali care ar putea fi eradicaţi dacă s-ar dori cu adevărat – scuzaţi comparaţia – se poate pune capăt carierei multor medici filmându-i cu camere ascunse, ascultându-le telefoanele, arestându-i şi apoi înfometându-i, injectându-le scopolamină, torturându-i şi bătându-i. Dar atunci, cine ne mai îngrijeşte bolnavii?
Lăsând gluma la o parte, aceste lucruri trebuiesc judecate cu mult discernământ. Cine îl va înlocui pe doctorul Kovacs la şefia ATI Turda? Sancţiunile, e drept, pot fi de mai multe feluri. 
Din păcate, societatea românească este atât de bolnavă încât, în curând, va trebui ca România să fie internată la ATI. Dar acolo, nu va avea cine să se îngrijească de noi.