Din 14 decembrie, în cinematografe.
Dragoste în vremea Războiului Rece
O poveste de dragoste imposibilă, într-o perioadă imposibilă
În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă.
Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună. Cold War, în regia lui Paweł Pawlikowski, este o poveste de dragoste improbabilă și totuși neobișnuit de puternică, între Polonia, Berlin, Iugoslavia și Paris, de o parte și de alta a Cortinei de fier.
Filmul i-a adus lui Paweł Pawlikowski al doilea premiu de anvergură mondială, după Oscarul pentru cel mai bun film străin, în 2013 pentru Ida: la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes, cineastul polonez a primit distincția pentru Cel mai bun regizor.
Totodată, Cold War este propunerea Poloniei la Premiile Oscar de anul viitor, pentru o nominalizare la categoria Cel mai bun film într-o limbă străină, alta decât limba engleză. O co-producție Polonia – Marea Britanie - Franța, Cold War va fi lansat în cinematografele din România în 14 decembrie, distribuit de Independența Film.
O poveste de dragoste care reușește să spulbere obstacole imposibile timp de 15 ani
Seducător și captivant, Cold War spune, într-o manieră stilizată pe ritmuri de jazz și muzică populară poloneză, o poveste de dragoste care reușește să spulbere obstacole dintre cele mai imposibile pe parcursul unui interval de 15 ani, între 1949 și 1964. Zula este o tânără cu un trecut deja tumultuos, care execută o pedeapsă cu suspendare și care se preface a fi o țărancă din munți, pentru a fi cooptată în ansamblul folcloric în care Wiktor, un muzician talentat și intelectual, cu clare orientări occidentale, este compozitor și dirijor.
Cei doi se îndrăgostesc, dar între ei totul stă împotrivă: caractere și orientări politice diferite, aspirații diferite, mai târziu Cortina de Fier și fatalitatea crudă a sorții. Niciunul dintre aceste obstacole, însă, nici măcar moartea, nu îi poate despărți cu adevărat.
Povestea adevărată
Regizorul Paweł Pawlikowski a dedicat filmul părinților săi, care au constituit principala sursă de inspirație pentru alcătuirea celor doi protagoniști ai filmului. „Părinții meu au fost oameni minunați și foarte puternici, însă, ca și cuplu, au fost o catastrofă absolută“.
Adevărații Wiktor și Zula, un medic și o balerină burgheză, născuți amândoi în Polonia, au murit în 1989, cu puțin înainte de căderea zidului Berlinului, după 40 de ani de căsnicie, interval în care s-au despărțit și s-au reunit de mai multe ori, căutându-se și apoi pedepsindu-se prin distanță, de o parte și de alta a Cortinei de Fier, întocmai ca cei doi protagoniști ai filmului realizat de fiul lor.
Cold War a fost filmat într-un alb-negru stilizat, într-un format 1:33 aproape pătrat, de către directorul de imagine Lukacs Zal (Ida, 2013; Dovlatov, 2018), toate mărci ale stilului deja inconfundabil al lui Pawlikowski.
Muzica din film, de la cântec de dragoste rusesc, la
jazz-ul Parisului boem al anilor ’50
De asemenea, în cea mai recentă peliculă a sa, realizatorul polonez folosește o muzică absolut seducătoare, atât pentru a crea atmosfera, cât și ca vector narativ - de la cântecul de dragoste cântat de Zula la proba de selecție în ansamblul muzical, pe care, în mod sugestiv, Zula îl știe dintr-un film rusesc, până la jazz-ul cool cântat de Wiktor în Parisul boem al anilor ’50.
Muzica, genial orchestrată pentru film de compozitorul polonez Marcin Masecki, pe care de altfel Pawlikowski l-a avut în vedere ca interpret al rolului principal masculin, spune întotdeauna o poveste, sau o sugerează, ca atunci când, înnebunit de durere după plecarea Zulei, Wiktor delirează muzical pe scena pariziană, transformând piesa de jazz pe care o interpreta într-o Internațională isterică.
Distribuția de excepție și presa internațională
Distribuția filmului reunește câteva dintre cele mai sonore nume și talentate chipuri ale cinematografiei și teatrului polonez: Tomasz Kot, în rolul lui Wiktor (interpret a peste treizeci de roluri în filme și seriale de televiziune, precum și pe scena teatrului polonez); Agata Kulesza, în rolul Irenei, directoarea artistică a ansamblului folcloric (una dintre cele mai mari actrițe poloneze, alături de care Pawlikowski a lucrat până acum la Ida), și mai ales, Joanna Kulig, interpreta rolului principal feminin, despre care publicația Collider a afirmat că, prin jocul ei, „incendiază această spendidă poveste romantică“.
De altfel, presa internațională a etichetat filmul aproape exclusiv cu cinci stele: „Glorios, din punct de vedere muzical, și vizual seducător“, a scris The Guardian. „Regizorul filmului Ida ne-a servit una dintre cele mai întunecate povești de dragoste spuse vreodată“, a afirmat Indiewire după proiecția de la Cannes. „O odisee amețitoare prin sufletul uman“, consideră Time Out. „Un poem romantic fără cusur“, a spus The Economist.
Independenţa Film este casa de distribuţie care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase.
Printre premierele Independența Film în România se numără: Climax (r: Gaspar Noé), Shoplifters (r: Hirokazu Kore'eda, Palme D’Or, Cannes 2018) The Place (r: Paolo Genovese), Au revoir là-haut (r: Albert Dupontel, 5 Premii César. Cel mai bun regizor), In the Fade (r: Fatih Akin, Cel mai bun film străin, Globurile de Aur, 2018, Cea mai bună actriță - Diane Kruger, Cannes, 2017), Loveless (r: Andrey Zvyagintsev, Premiul Juriului, Cannes, 2017), Happy End (r: Michael Haneke), the Killing of a SACRED DEER (r: Yórgos Lánthimos, Cel mai bun scenariu, Cannes, 2017), The Square (r: Ruben Östlund) - Palme D’Or, Cannes 2017, On The Milky Road (r: Emir Kusturica), Afterimage (r: Andrzej Wajda), The Other Side of Hope (r: Aki Kaurismäki) - Ursul de Argint, Berlinale 2017, La fille inconnue (r: Frații Dardenne), I, Daniel Blake (r: Ken Loach) - Palme d’Or, Cannes 2016, Juste la fin du monde (r: Xavier Dolan) - Grand Prix, Cannes 2016, Snowden (r: Oliver Stone), Youth (r: Paolo Sorrentino) - Cel mai bun film european, 2015, Dheepan (r: Jacques Audiard) - Palme d’Or, 2015, Mommy (r: Xavier Dolan), Deux jours, une nuit (r: Fraţii Dardenne), La grande bellezza (r: Paolo Sorrentino), Nymphomaniac (r: Lars von Trier), La Vie d'Adèle (r: Abdellatif Kechiche) - Palme d'Or, Cannes 2013, The Hunt (r: Thomas Vinterberg), Amour (r: Michael Haneke) - Palme d'Or, Cannes 2012, Trainspotting (r: Danny Boyle), Amélie (r: Jean-Pierre Jeunet), Melancholia (r: Lars von Trier), Todo sobre mi madre (r: Pedro Almodóvar), In The Mood for Love (r: Wong Kar Wai), Vicky Cristina Barcelona (r: Woody Allen), Dogville (r: Lars von Trier) etc.