Valentin Șandru: "Vrem să apară jucători, să fim mândri când se va spune că din Câmpia Turzii sunt jucători în prima ligă"

Valentin Şandru, directorul sportiv la Academiei de Fotbal Gheorghe Voroneanu din Câmpia Turzii, este invitatul rubricii "Și noi putem!", la doar câteva săptămâni de la inițierea în mod oficial a proiectului administrației publice locale și a primarului Radu Ioan Hanga de revigorare a sportului care a făcut spectacol timp de decenii, la Câmpia Turzii. Despre Academia de Fotbal Gheorghe Voroneanu, directorul său sportiv spune că este o Academie nou înfiinţată şi care îşi propune peste câţiva ani să însemne ceva pentru fotbalul din România.

Eu am început cu rugby-ul pe la 12 ani cu profesorul Hari Florea, rugby în 8, era atunci echipă mare la Câmpia Turzii iar lumea era pasionată. Hari Florea a lăsat ceva în urma lui şi a scos mulţi sportivi de performanţă, echipa din Cluj-Napoca a fost mereu alimentată cu rugby-işti de la Câmpia Turzii. Au fost fraţii Doja, Groza, Giurgiu şi lista e lungă. Am luat, la un moment dat, locul întâi pe ţară dar și două locuri doi la turnee desfăşurate la Bucureşti. Pe urmă, pentru că îmi plăcea fotbalul, eram în echipa şcolii, m-am îndreptat spre ISCT – echipa oraşului – şi am avut norocul să întâlnesc un antrenor ca m-a învăţat multe lucruri şi cred că datorită dânsului am reuşit să ajung chiar în Divizia A, la Universitatea Cluj, acolo unde am peste 200 de meciuri în prima ligă. Antrenorul se numea Dionisie Crăciun, un antrenor care a scos foarte mulţi jucători de valoare.
Din păcate, pe urmă nu s-a mai pus accent pe jucătorii din oraş şi mulţi au abandonat fotbalul.
După ISCT, eu am ajuns la Şoimii Sibiu, în Divizia B, acolo am bătut două echipe în Cupa României care se luptau pentru promovare: FC Maramureş şi Universitatea Cluj. Îmi spunea cineva că sunt în vizorul ambelor echipe şi aşa am ajuns la "U" Cluj. Am început cu Remus Vlad, primul antrenor, apoi am avut antrenori precum Țălnar, Andone, Anca Dan, Silviu Stănescu. Atunci nu conta aşa mult partea financiară, la Cluj eram un grup foarte unit, am avut plăcerea să-l am coleg și pe Marcel Coraş, jucător de naţională, dar și pe alții foarte talentați, pe Romulus Gabor, pe Grigoraş, Brăteanu, Maier, Cioloboc, Predatu sau Marius Popescu.
La început îl aveam coleg de cameră pe Stan Răzvan, iar programul se respecta atunci: la ora 10 era stingerea: nici în armată nu era aşa disciplină. De atunci mi-au dat colegii porecla de "Colonelul". Pe mine mă onora acest lucru pentru că a mai fost un jucător la Universitatea şi avea aceeaşi poreclă. Din sezonul 1992-1993, de când a promovat până în 1999, am fost la U Cluj, chiar și când a retrogradat.
Am activat apoi pentru o scurtă perioadă la Astra Ploieşti, am revenit la Universitatea când acolo era şi Neluţu Sabău, dar echipa retrogradase în Divizia C și am pus umărul cu alţi foşti colegi şi am reuşit să ajungem din nou în "B".
În anii '90 erau mulţi jucători de valoare dar nu au reuşit imediat după Revoluţie să plece afară, au reuşit doar cei din "Generaţia de Aur" precum Gică Hagi, Gică Popescu. Am avut plăcerea să-i am adversari pe Gică Craioveanu, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, Gâlcă, Doboş, Selymes, Dorinel Munteanu, jucători care mai erau în ţară. Era altă mentalitate atunci la jucători. Atunci banii erau puţini, acum sunt contracte mari pentru cei care joacă în Divizia "A".
După ce am promovat cu Universitatea Cluj în Divizia "B", am revenit la Câmpia Turzii şi apoi am pus punct carierei de fotbalist.
Acum, prin proiectul „Şi noi putem", se doreşte o revitalizare a fotbalului din Câmpia Turzii, lumea trebuie să înţeleagă că fără răbdare nu putem să scoatem ce ne dorim noi. Dorim să scoatem fotbalişti de primă ligă. Sunt copii şi tineri foarte talentaţi la Câmpia Turzii şi, pentru că până acum a lipsit infrastructura, mulţi au abandonat fotbalul. Acest proiect va avea continuitate pentru că începutul a fost unul bun, a avut un impact bun, noi am umblat prin clasele şcolilor şi suntem într-o selecţie continuă.
În fiecare zi, sunt 25 de copii la stadion, îi împărţim pe grupe de ani şi pe cei pe care îi vedem mai talentaţi, încercăm să-i legitimăm la noi. Acest proiect este la început şi sper ca domnul primar Hanga, care este şi preşedinte de onoare, dar şi domnul Petre Pop şi consilierii locali, să ne sprijine în continuare şi să ne asigure partea financiară. Dorim să facem un teren sintetic pentru a se putea lucra cu copiii şi pe perioada rece. Încet, încet dorim ca stadionul să arate din ce în ce mai bine, atunci când vine un părinte cu copilul la antrenament să fie încântaţi şi să vadă că la Câmpia Turzii se face ceva.
La meciul demonstrativ, dintre foştii jucători ai ISCT şi prietenii lui Miodrag Belodedici au fost mulţi oameni în tribune. A fost parcă un vis frumos să-i vezi pe Aurel Mâţiu şi Adrian Anca în atac la ISCT, doi jucători de excepţie, astăzi cred că orice antrenor şi-ar dori să-i aibă.
Anul viitor, vrem să înfiinţăm grupele "A" şi "B" pentru copii şi cu siguranţă vom face faţă şi să ne clasăm în primele locuri. Cu ajutorul Inspectoratului Şcolar Judeţean din Cluj se doreşte înfiinţarea unei clase de sport la un liceu din Câmpia Turzii prin care să avem o grupă de jucători de elită.
Lumea trebuie să înţeleagă că referitor la echipa de seniori, noi am pornit cu 3-4 zile înainte de a începe campionatul, am găsit jucători cere nu au fost în circuit de 3 ani de zile, încercăm să-i rodăm, dar e greu, pentru că au jucat doar pe teren sintetic şi trebuie să-şi revină în formă. E greu, pentru că în Divizia "D" sunt echipe cu baze sportive frumoase şi condiţii bune de pregătire. Antrenorii de la Academie sunt localnici, antrenori care au pregătire, dorim ca toţi să aibă licenţa A, îi susţinem să meargă la pregătiri. Acum îi avem pe Cornel Morea, Florin Mărginean, Dorin Roşu și Aurel Timar. Încercăm să facem şi schimburi de experienţă, să învăţăm de la cei mai buni şi, în viitor, se vor lega relaţii şi cu Academia de Fobal "Gheorghe Hagi". În decembrie vrem să facem un turneu de fotbal în sală pentru copii şi vrem să aducem cel puţin un nume mare precum Steaua Bucureşti.
În general vrem să creăm fotbaliştilor toate condiţiile pentru a nu mai abandona fotbalul şi părintele să vadă cu nu îi lipseşte nimic copilului, vrem un teren bun, echipament, transport gratuit, vrem să ne îngrijim de stadion pentru a-l moderniza dar şi de terenul de la Lut unde deja au început reparaţiile.
Eu spun că începutul pe care l-am avut a avut un impact bun şi vrem să regăsim identitatea Industriei Sârmei Câmpia Turzii şi altfel va fi când vom avea o echipă numai cu jucători din Câmpia Turzii. Pe copilul meu nu îl împing de la spate, îl las să facă ce vrea el, la început era atacant, acum e portar, dar eu sunt fericit că face sport, nu mai stă la calculator. Copii spun că vor să ajungă ca Messi sau Cristiano Ronaldo, păstrând proporţiile, şi noi dorim să scoatem fotbalişti mari, bineînţeles, nu toţi vor ajunge în vârf dar important e să îi formăm şi apoi să ne mândrim cu ei.
Eu pentru că am practicat rugby, am fost ferit de accidentări, nu sufeream întinderi şi am avut continuitatea necesară, mi-a fortificat organismul şi am putut face apoi faţă în fotbal, eram foarte sprinten la fotbal, unii îmi spuneau "motoreta".
Ţelul nostru este de a creşte fotbalişti și, în timp, cred că vor apărea sportivi care vor evolua pe prima scenă a fotbalului nostru. Eu pot spune că sunt împlinit, ceea ce mi-am propus am realizat, şi pe plan sportiv, şi pe plan familial. Bineînţeles, câteodată mai spui că este loc de mai bine, dar eu sunt fericit, am o familie frumoasă, unită, iar în fotbal mereu căutăm să facem mai mult, să ajungem la alt nivel, dar totul pleacă de la partea financiară, iar evoluțiile în Liga 3, dar mai ales în Liga 2, implică investiţii mari.
Noi am luat-o de la zero, creştem copii din Câmpia Turzii şi o să vedem până unde ajungem. Din punctul meu de vedere e mai dificil să fi antrenor decât jucător, chiar Guardiola a recunoscut că e stresant să fi antrenor şi şi-a luat vacanţă acum, chiar dacă e foarte dorit de multe echipe. Ca antrenor lucrezi cu 25 de copii sau adulţi, fiecare are caracterul lui trebuie să ai discuţii în grup sau în particular cu câte un jucător. Depinde de ce îţi doreşti. Eu, de exemplu,vreau să lucrez acum mai mult pe partea administrativă, dacă vine vorba de antrenorat vreau să nu mai antrenez seniori ci doar copii. De antrenorat se ocupă acum mai mult Aurel Timar. Lumea trebuie să înţeleagă că ne cheamă Industria Sârmei Câmpia Turzii dar nu mai e echipa mare, sunt copii care sunt la început şi doar cu răbdare vom putea ajunge sus. Din iarnă ne vom întări, am monitorizat câţiva jucători tineri din zonă.
Acum la Universitatea Cluj sunt probleme mari, mai vorbesc cu fostul coleg Marius Popescu care e actualul antrenor. Despre fotbalul românesc pot spune că au început să apară stadioane frumoase, avem infrastructură, deci nivelul fotbalului nostru creşte.
Eu îmi propun să continuăm munca, să continuăm selecţia de copii, vreau să avem linişte la echipa cu care am pornit la drum. Vreau să fie unită şi să ne facem treaba astfel încât peste câţiva ani să lăsăm ceva în urmă. Vrem să apară jucători, să fim mândri când se va spune că din Câmpia Turzii sunt jucători în prima ligă.