Derapaj: Consilierul PNL, Ciprian Rigman, vede „roșu” în fața ochilor și PSD peste tot

Penelistul Ciprian Rigman vede pesediști peste tot. Inclusiv în creația unuia dintre cei mai prolifici tineri poeți turdeni, cum este Călin Pop, consilierul local de factură galben-albastră vede tot o conspirație PSD.

Am descoperit zilele acestea un „derapaj” mai vechi al profesorului de istorie care s-a cufundat cu totul în politică în ultimii 3 ani, devenind responsabil cu relațiile cu presa a PNL Turda, bucurându-se de încrederea totală a fostului „etern” președinte al filialei, Tudor Ștefănie. Am amânat publicarea acestui material până după încetarea manifestațiilor de protest al cărui port-stindard a fost, alături de „frații” săi într-ale politicii din USR și PNL, consilierilor local liberal Ciprian Rigman.

Tânărul poet Călin Pop este un scriitor apreciat în cercurile literare de la Turda, lăudat adeseori de profesoara Dora Arion, de profesorul Ioan Bembea, de actorul Petre Băcioiu și chiar de colegul lui Ciprian Rigman, profesorul Mihai Răzvan Neagu (plecat din PNL Turda în condiții care nu fac cinste respectivei organizații, din motive asupra cărora o să revenim dacă se consideră că este cazul...), fostul profesor al poetului turdean. Când acesta a postat o poezie din creația proprie, intitulată „Noi nu suntem fanatici, domnu` președinte!”, pe care o puteți citi alăturat, un prieten al poetului a distribuit-o alături de, atenție (!) alte 936 de persoane, Rigman a postat câteva considerații pentru care a fost taxat inclusiv de foști elevi de-ai săi, care i-au reproșat că de când a intrat în politică este parcă alt om. Trecând peste faptul că nicio postare de-a PNL Turda, de-a profesorului Rigman sau a șefului său de partid – mult mai cunoscut „ca un cal breaz”, Tudor Ștefănie – nu a avut un așa număr mare de distribuiri, iată ce a scris Rigman, jignindu-l pe cel care a scris versurile și care nu este membru al vreunui partid politic: „O poezie modestă, cu iz electoral PSD-ist, după cum e, de altfel, cunoscut tânărul Călin Pop, neinspirat total acum. O „poezie” scrisă pe genunchi, într-un moment de lacună totală a dialogului cu muzele , redactată la comandă, pentru a instrumenta politic o afirmație firească, legată de imperativul toleranței religioase, căci, nu-i așa, nu mai trăim în timpul războaielor religioase din secolele XVI-XVIII. Mult mai multă inspirație, tinere. Și mult mai multă detașare de sfera politicii ce te-a acaparat ți nu îți oferă decât marginalizare literară. Succes!”, a simțit nevoia să comenteze la poezia lui Călin Pop, penelistul Ciprian Rigman, care pare a vedea „așchia” din ochiul poetului, nu însă și „bârna” dintr-al său.

După comentariul profesorului, doi foști elevi ai săi și-au spus părerea despre „opinia” profesorului: „Domnule profesor, constat cu tristețe că sunteți „puțin” schimbat de când cu politica asta... și oamenii susțin că biserica întunecă mintea...”, i-a transmis un tânăr;

„Domnule profesor, cu tot respectul pe care vi-l port, nu văd niciun război religios aici. O poezie cu iz electoral PSD-ist cu atât mai puțin. Nu credeam că a susține familia tradițională ne încadrează automat în tabăra PSD-ului. Văd doar 3.000.000 de cetățeni jigniți de un președinte, teoretic, creștin. Sunt sigură că știți și dumneavoastră importanța familiei, celula de bază a societății și modul de perpetuare a neamului. Cât despre toleranță... tolerăm, dar să nu fim absurzi. Nu ne putem folosi de acest termen pentru a accepta orice deviere împotriva firii umane, indiferent de religie. Toleranța se aplică oamenilor, nu principiilor. Gânduri bune!”, l-a pus la punct pe profesorul Rigman o tânără.

Profund dezamăgit de gestul profesorului liberal se declară însuți autorul poeziei: „Nu mi se pare normal să mă atace așa și să mă facă el pesedist și neinspirat și nu știu mai cum. Eu nu am legături cu politica lui și nici nu mi-am făcut un nume politic...”

Rigman nu este la prima ieșire de acest fel, consilierul local ales pe lista PNL obișnuind să-și jignească adversarii politici și chiar colegi de breaslă, profesori, prin „ieșiri” publice, ba chiar și pe cei care doar îi atrag atenția asupra unor greșeli, cum suntem noi, cei din presa locală.