Consilieri-jucători făr’ de habar

Mulţi dintre oamenii cu care iau contact, prin natura muncii mele, mi se adresează şi chiar se comportă vizavi de mine, ca şi cum aş lucra în primărie. Lucru deloc fals, dacă stăm să ne gândim la munca de jurnalist care, de multe ori realizează acţiunea de creare de anticorpi sau chiar de dezinfectare a unei instituţii a statului. Doar că eu, ca şi unii dintre colegii mei, muncim pentru administraţia publică locală, deci urmărim folosul concetăţenilor, şi o facem fără să fim plătiţi de aceşti cetăţeni, aşa cum sunt cei realmente angajaţi în primărie. 

De aceea, voi continua să trag câteva semnale de alarmă. Dacă oamenii vremelnic aflaţi în fruntea administraţiei vor să audă, bine, dacă nu, aşteptăm alţii. 
Cei mai mulţi turdeni mă întreabă de ce se marchează drumurile principale ale municipiului când, mai întâi, ar trebui să fie reparate. Le-am răspuns că aşa se face în România, se mătură, iar ce se află pe făraş, se bagă sub covor. 
Atâtea abureli s-au împrăştiat în Turda, pe parcursul ultimului an, încât nu mai ştiu, nici cei aflaţi, ca parte a puterii, în mecanismul de luare a deciziei, unde se termină adevărul şi începe minciuna. Cel mai mult mă deranjează, ca şi cetăţean de rând, ceaţa voit aşternută între cetăţean şi principalele decizii luate pe „buzunarul” său. Mă refer generic la cheltuirea banului public, dar aş putea exemplifica foarte bine restrângând subiectul la activitatea financiară a FC Arieşul, fie că vorbim de societatea comercială ori de ONG-ul, după care ne-ascundm, ca după deget, de prea multă vreme. 
Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri, declamarea plină de emfază a lui Vasile Miclăuş, dintr-o şedinţă a Consiliului local: „Condiţionez votul meu de prezentarea unui raport financiar referitor la activitatea FC Arieşul, în prima săptămână a lunii februarie.”. Eram în luna ianuarie când, peremistul Doru Anca a cerut 5 miliarde pe trimestru pentru fotbal. I-am spus profesorului că nu are cum să condiţioneze un vot în Consiliu local, dar Vasile Miclăuş mi-a retezat-o scurt. „Am să-ţi arăt eu cum se poate!”. În luna martie, acelaşi Doru Anca a venit în faţa Consiliului şi a cerut, în avans, şi banii (alte 5 miliarde!) pentru trimestrul al doilea. Nimeni de la PD-L nu s-a opus, de parcă aici, la capitolul fotbal, sunt aliaţii lui Anca, omul care i-a lovit din toate părţile, de câte ori a avut ocazia. Şi, slavă Domnului, au fost destule. L-am întrebat şi atunci, pe domnul Miclăuş: „Când avem situaţia financiară de la fotbal?”. Am primit acelaşi răspuns, că o să văd eu că a avut dreptate, de la consilierul PD-L, grăbit poate spre scaunul de prim-inspector peste dăscălimea clujeană. 
Dar pentru că turdenii ăştia, îndeobşte laşi şi povestitori pe la colţuri, mă tot întreabă de ce se dau atâţia bani la fotbal, iar noi ne rupem maşinile în gropi, am promis că voi încerca să aflu ce Dumnezeu se întâmplă în fotbalul turdean. Mie unul, mi se pare că FC Arieşul este o gaură neagră, pentru banul public. Cum altfel se explică faptul că Doru Anca, acest Gigi Becali al fotbalului turdean, a spus că a adus - de nu ştiu unde - miliarde de lei, împreună cu preşedintele clubului, Virgil Blasiu, dar salariile fotbaliştilor au rămas neplătite de prin noiembrie. Primeşte 5 mi-
liarde, în ianuarie-februarie de la bugetul local, dar salariile fotbaliştilor sunt tot neplătite. Vine acelaşi personaj – care  pare să fi bătut palma cu pedeleul primind „liber” la tot ce se învârte din fotbal – şi cere alte 5 miliarde, afirmând, din nou, în faţa Consiliului, că restanţele sunt aceleaşi, că nu există, practic, bani pentru următoarea deplasare, etc. Consilierii, mână largă, mai dau cinci miliarde, cum vor mai da alte 10 - 20 cel puţin, pe parcursul acestui an. Ce fac oficialii clubului şi fotbaliştii în următoarea săptămână? Merg în deplasare la 74 de kilometri de casă, la Târgu Mureş, şi se cazează acolo cu o noapte înaintea etapei. În loc să facă deplasarea în dimineaţa meciului, drum de o oră şi ceva, dar care ar fi permis realizarea unor economii serioase. 
Aud că vreo 200 de milioane se cheltuiesc pe chiriile şi consumurile din apartamentele unde stau fotbaliştii de la Arieşul. Tot cam atâta pe mese la restaurant, etc. Aceşti mercenari care nici măcar nu sunt turdeni, majoritatea lor, au salarii beton, cu prime şi tot tacâmul, în vreme de criză, când orice patron sănătos la cap îşi restrânge cheltuielile, în special cele salariale. Dacă s-ar rediscuta contractele, s-ar micşora salariile şi primele, nu cred că ar fi sfârşitul lumii. Dar pentru aceasta, FC Arieşul are nevoie de un manager bun la cârmă. Unul care să nu continue să plătească trei antrenori, plus pe fostul antrenor Victor Roşca, aruncat de la club, dar care trăieşte, în continuare, bine mersi, pe banii turdenilor. 
Tocmai pentru ca turdenii să ştie care este adevărul legat de banii ajunşi la FC Arieşul din bugetul local şi cum sunt cheltuite aceste sume, mă alătur consilierilor locali, puţini ce-i drept, care solicită prezentarea situaţiei financiare de la FC Arieşul, ONG şi SC. Mai ales că, vorba unui concetăţean, „ai văzut ce maşină i-a crescut lui Stan, de când l-au adus ăştia la club?” ...