Povestea tristă a persoanelor disponibilizate de la Mechel

Sute de familii din Câmpia Turzii se află în situaţia de a nu mai avea ce pune pe masă copiilor. Este vorba de familii din care cel puţin un membru era angajat la combinatul Mechel, iar acum după disponibilizare nu îşi mai găsesc un loc de muncă.

Oamenilor le-a ajuns cuţitul la os astfel că de trei săptămâni protestează în faţa Combinatului Mechel Câmpia Turzii. Aceştia sunt disperaţi şi privesc cu teamă ziua de mâine. Până acum, noii acţionari au făcut promisiuni însă oamenii nu au văzut niciun leu. Datoriile se acumulează iar speranţe pentru noi locuri de muncă nu sunt. Disperaţi că nimeni nu îi sprijină în demersul lor, peste 150 de persoane au blocat luni şi marţi drumul naţional 15 E 60 care leagă Turda de Târgu Mureş. La protestul de marţi mulţi protestatari au venit însoţiţi de copii, pentru ca toţi cei ce pot să îi sprijine să le înţeleagă situaţia dramatică.

În această situaţia se află 800 de persoane disponibilizate care îşi aşteaptă cele trei salarii compensatorii. După ce au muncit ani mulţi în combinat şi au reuşit să ducă un trai decent, sute de disponibilizaţi au ajuns acum în pragul sărăciei. Credite la bănci, facturi neplătite şi copii care trebuiesc întreţinuţi, toate acestea sunt gânduri ce îi fac pe oameni să nu mai poată dormi noaptea, să stea zi de zi în frig şi să îşi strige necazurile.

Familia Timbuş are patru copii minori. Mama e casnică iar acum tatăl şomer, aşa că ziua de mâine este privită cu teamă. Cei doi soţi au copii în vârstă de 7, 10, 13 şi 16 ani cărora nu ştiu ce viitor le mai pot oferi. Părinţii fac economii cum ştiu mai bine, cumpără mâncare mai ieftină, folosesc mai puţin curent şi gaz, însă nu ştiu cum vor reuşi să îşi mai trimită copiii la şcoală. Fiecare zi a devenit o mare povară. După 18 ani munciţi în combinat şi ajuns la 52 de ani Viorel Timbuş e disperat, cu 520 lei, banii de şomaj trebuie să trăiască şase suflete. Trebuie să privească în ochii copiilor şi să le spună ca nu sunt bani pentru mâncare, haine sau cărti pentru şcoala.

“Până acum ne-am descurcat bine, am 4 copii, soţia nu lucrează, ne-am descurcat bine. Acum se adună facturile la utilităţi, plăţile compensatorii nu ni le-au dat, nu ştiu cum o să ne descurcăm cu banii. Ne tot promit plăţi compenasatorii dar până acum nu am primit nimic. Ne e greu acuma şi cu copii, nu ştiu ce o sa ne facem”, spune Viorel Timbuş

“Când lucra soţul la combinat era bine, eu eram acasă pregăteam mereu copii pentru grădiniţă şi şcoală. Ne descurcam bine atunci dar acuma e foarte rău nu mai putem. Fata cea mare termină acum clasa a VIII-a, nu am bani s-o ajut, ea îmi cere bani pentru şcoală dar chiar nu am de unde să-i dau. Acum le pun la copii pe masă pâine cu zacuscă, altceva nu am. Vreau să fim ajutaţi să ne găsim un loc de muncă pentru că nu ne mai descurcăm", spune Delia Timbuş, soţia bărbatului disponibilizat.

Aceeaşi dramă, a sărăciei şi lipsei de speranţă a lovit sute de familii din Câmpia Turzii.

“Am lucrat 22 de ani în combinat. Atunci viaţa era cu mult mai bună decât acum. Resursele sunt pe terminate, avem şi rate la bănci. Până acum le-am plătit dar nu ştiu ce o să fac în viitor. Dacă nu primim nimic, sigur o să rămânem restanţi. Noi totdeauna am fost corecţi dar statul a vândut combinatul şi o dată cu el şi pe noi ne-a vândut, nu mai are nimeni nicio grijă de noi”, spune Vasile Berchişan, un alt disponibilizat.

“Înainte era mult mai bine şi copilul avea mai multe posibilităţi de a face un sport, de a-i cumpăra o haină mai bună dar acuma sunt slabe şanse să mai ţinem copii la şcoala, nu ştim ce o să fie cu ei. Deocamdată avem posibilitatea să ne descurcăm, dar de acum începe greul, deja mai copilul îmi cere un anumit lucru dar eu nu am posibilitatea să il cumpăr. E foarte greu”, spune Victoria Berchişan, soţia bărbatului disponibilizat.

“Am lucrat în combinat din anul 1990, era bine atunci dar acum nu mai vedem niciun viitor, nu ştim ce să facem. Avem rate la bănci şi nu ştiu cum să ne descurcăm doar cu banii de şomaj. Şi soţia a lucrat în combinat şi acum amândoi suntem în şomaj. Eu am lucrat 22 de ani în combinat şi ea 27, după atâţia ani de muncă am pierdut totul şi nimeni nu ne ajută. Facem eforturi pentru copil să-l ţinem la şcoala, dar ne e foarte greu”, spune Petru Amoaşei, un alt disponibilizat.

Foştii angajaţi ai combinatului sunt hotărâţi să îşi continue protestul până când noii acţionari ruşi le vor plăti cele trei salarii compensatorii. Drama oamenilor pare însă fără sfârşit, într-un oraş monoindustrial, şansele să găseşti un loc de muncă sunt aproape nule.