Turda, un oraș în mizerie! (episodul II): Cinematograful de vară sau ”Piața rușilor”, gunoiul din centrul istoric

Pornind de la o postare pe una dintre rețelele de socializare, venită de la o colegă de liceu pe a cărei opinie am pus întotdeauna mare preț, mi-am adus aminte că în debutul sezonului rece care, sper că își va da duhul în aceste zile, am făcut un set de fotografii ale locului vizat de acea postare. Dar iată cuvintele

care reprezintă, sunt sigur, opinia a mii de turdeni, nu doar a colegi mele și a mea. Intitulat ”LOC CENTRAL DEZASTRUOS ÎN TURDA ZILELOR NOASTRE!”, textul este următorul: ”Rușine celor responsabili ! Este vorba despre o locație în plin centrul "reabilitat" al Turzii, zonă istorică , adică fosta piață industrială. Asta în timp ce primăria locală ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, sub titlul "LUNA CURAȚENIEI", să luăm măsuri pentru curățarea trotuarului și a zonei carosabile aferente limitei de proprietate. Ceea ce înseamnă de fapt domeniul public.... Păi, stimații noștri aleși, pe strada unde locuiesc fac acest lucru dintotdeauna, pentru că nici o dată vreun angajat de-al primăriei ( unde precizez că sunt cu taxele achitate la zi ) n-a călcat în vederea salubrizării ! Ba da, mint! Acum aproximativ patru ani, când fiica unui important edil la acea vreme s-a căsătorit, s-a realizat o importantă mobilizare în acest sens ! De atunci, nimic ! Așa că, probabil că va mai dura mult până când acea zonă va fi salubrizată dar, până atunci noi vom primi sancțiuni din partea primăriei în caz de neconformare! Poate că n-ar strica să arunce o privire cei responsabili spre orașul vecin Câmpia Turzii, unde lucrurile s-au mișcat ÎNTOTDEAUNA altfel!”

Acum nu o să susțin că acesta era episodul doi pe care îl discutasem cu colegii de la Ziarul 21, deși ei pot confirma, însă rândurile colegei mele de la Colegiul Național ”Mihai Viteazu”, pe atunci liceul industrial cu același nume, vin să ateste, o dată în plus, că generațiile de oameni gândesc la fel. ”Atenție!” colegului din Consiliul Local, că și acolo avem om infiltrat.

Așadar, locul unde vara trecută se spunea că va fi amenajat pentru desfășurarea Târgului meșteșugarilor și manufacturierilor care are o ediție lunară și altele cu ocazia evenimentelor de tot felul cum ar fi Zilele Turzii, Paștele, sosirea primăverii, etc., a rămas la stadiu de vis. Așa cum multe stagnează la Turda după alegerile locale din vara anului trecut. Vina este a tuturor politicienilor implicați, de la Consiliul Local la viceprimar și primar, mai ales că acolo este vorba și de o situație litigioasă care ar putea ajunge în instanță.

Aceasta pentru că de la fostul cinematograf de vară, mai apoi piața de industriale sau ”piața rușilor”, a fost evacuată o societate comercială care avea un contract cu Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm (RADEF).  După ce firma a fost evacuată, fără să fie despăgubită pentru amenajările pe care le făcuse în acea zonă, lucrări pentru confirmarea cărora există documente, întreaga zonă a ajuns în paragină. Mai ales că în clădirile din vecinătate există mai multe familii de rromi care numai curățenie nu fac. De fapt, tocmai din această cauză, municipiul Turda este singura localitate de peste 50 de mii de locuitori unde în centrul istoric trebuie să ocolești zilnic, țigani, puradei și câini vagabonzi.

Locația insalubră de la ”grădina de vară” este cu atât mai condamnabilă cu cât, în același gang, prin aceeași intrare, funcționează dispensare medicale de zeci de ani. Tot acolo se află sediul Societății Cultural-Patriotice ”Avram Iancu” și sediul unei agenții de turism care aparține familiei edilului-șef al orașului. Fapt care ne confirmă că acolo nu se poate interveni pentru să situația legală este în coadă de pește, lucrurile sunt incerte, cum incertă este și apartenența Cinematografului Tineretului, despre care am relatat pe larg în episodul trecut al acestei rubrici.

Să sperăm însă că măcar odată cu desfășurarea lunii curățeniei, orașul nostru drag va deveni măcar puțin mai salubru, inclusiv din punctul de vedere al situației politice în care partidele locale sunt niște cai înhămați la aceeași căruță însă care trag în direcții diferite, iar atelajul nu este dotat cu hățuri.