Puneţi-vă pentru un minut, imaginar măcar, în pielea – blana – bietelor animale aflate dincolo de gratiile ruginite al Grădinii Zoologice. Gândiţi-vă că sunteţi acolo de peste un deceniu. Mulţi dintre bărbaţi au „făcut armta”. Ştiu deci cât de greu a trecut acea perioadă de opresiune din viaţa lor. Şi era vorba doar de un an ... Ce să spunem despre peste 5 - 10 ani de captivitate ca în cazul multor animale de la Grădina Zoologică. Un calvar, un coşmar din care vrei să scapi cu o scuturătură din cap.
Din păcate, nu este la fel de uşor pentru animalele de la Parcul Zoo, fie că vorbim de cel de la Turda, ori de cel din alte oraşe ale României. Calvarul lor se va sfârşi odată cu cel al celor mai săraci dintre români, pentru că, adesea, nu este mare diferenţă între modul de viaţă a animalelor şi a oamenilor aflaţi la limita de jos a societăţii şi pe care noi refuzăm să-i ajutăm. Când societatea românească va avansa spre nivelul european, animalele vor trăi în nişte rezervaţii bine organizate şi protective faţă de necuvântătoare. Doar aşa trebuie acceptată captivitatea animalelor, dacă le ajuţi, dacă le oferi mai multă protecţie decât natura însăşi. În numele nici unui alt motiv, fie a celui educativ pentru cei mici, fie al atracţiei turistice, nu trebuie să mai chinuim animalele.
Nici o motivaţie nu stă în picioare când vorbim de existenţa unei „grădini” sau a unui „parc”, care numai grădină sau parc nu sunt, în care animalele suferă în loc să fie protejate de vânători şi prădători, unde să se înmulţească pentru repopularea unor habitaturi tradiţionale ale diferitelor specii. 
Poate plictisesc pe multă lume povestind din cele văzute de mine prin peregrinările din străinătate. Pe aceştia îi rog să sară peste următorul pasaj. În Alpii Italieni am vizitat unul dintre cele mai mari Parcuri Naţionale din Europa. Este vorba despre Stelvio, unde sunt amenajate şi parcuri zoo pentru diferite animale, în cadrul lor natural. Ştiu, nu încape comparaţie cu ce avem noi, şi cu ce putem face. Vreau doar să spun că acolo zeci de specii de animale, mici şi mari, sunt atât de obişnuite cu omul încât mănâncă din mâna vizitatorilor şi nu fug niciodată de ei. Aceasta pentru că, încă de la naşterea lor, oamenii nu le-au făcut nici un rău. Legile de acolo le protejează pe ele şi îi ard la buzunare pe oameni. Dacă loveşti cu maşina o căprioară, bunăoară, eşti bun de plată chiar şi dacă ai rănit-o uşor. Trebuie să scoţi din portofel 4.000 de euro. Acolo va trebui să ajungem şi sper că doctorul Mate Csaba chiar asta doreşte să facă la Turda.
Mă declar un iubitor de animale, de aceea sufăr de fiecare dată când îmi duc copilul într-un astfel de loc. El se distrează, se bucură văzând animalele de la Grădina Zoologică ...
Mie îmi vine să plâng gândindu-mă că unii zei ar putea proceda cu mine în acelaşi mod. De fapt, poate chiar acela este iadul propovăduit de religie. De cea a lui Eliade.
1. Nu folositi cuvinte obscene. Folosirea lor va duce la: modificarea comentariului, stergerea lui, respectiv, blocarea IPului celui care posteaza, in functie de gravitate.
2. Nu afisati linkuri catre site-uri obscene sau virusate.
3. Nu comentati numai de dragul de a comenta (fara spam).
4. Comentariile dumneavoastra vor fi aprobate de catre un administrator in cel mai scurt timp.