Viziunea suprarealistă a lui Horia Muntenuş în romanul ,,Dincolo de stelele reci”

Pe domnul Horia Muntenuş l-am cunoscut la Craiova cu prilejul manifestării culturale ,,Zilele Constantin Brâncuşi”,ediţia a III-a, desfăşurată în perioada 14-15 martie 2015. Pentru ca acest eveniment cultural să fiinţeze au cooperat trei instituţii culturale şi formatoare – Asociaţia ,,Podul lui Apollodor”, Muzeul de Artă şi Filarmonica Oltenia. Simpozionul ,,Brâncuşi, la răscrucea artei moderne” s-a desfăşurat apoi in Sala Oglinzilor din cadrul Muzeului de Artă.

A fost într-adevăr un miracol, existenţa lui Brâncuşi pe aceste meleaguri. Creaţiile lui Brâncuşi sunt cărţi deschise spre lectura profundă. Semnele arhetipale ce sunt închise în piatră şi marmură, au fost folosite încă de la naşterea civilizaţiei umane. Dar ei, primii oameni, ştiau cum şi cât să le folosească. O dată cu evoluţia umanităţii, noi am pierdut acest limbaj sobru şi echilibrat. Dar...S-a născut Constantin Brâncuşi! O cometă pe cerul necunoaşterii noastre. Prin creaţiile sale ne-a reamintit de simplitatea formei şi de modul de a esenţializa o idee. Şi...încetul cu încetul, ne-am reamintit cine suntem. Ne-am reamintit de frumuseţea şi puritatea sufletului. Ne-am reamintit de ceea ce înseamnă vibraţia la elementele universale.

Şi de la simpozionul acesta interesant l-am reîntâlnit pe domnul Muntenuş cu prilejul,,Zilelor oraşului Craiova” când, la Casa de Cultură ,,Traian Demetrescu” a prezentat filmul ,,Calea Eroilor – Istoria unei capodopere” şi a lansat romanul ,,Dincolo de stele reci” editat la Azbest Publishing 2015. Pe lângă regizor, Horia Muntenuş este un scriitor marcant al Ardealului contemporan, venind din zona Clujului şi a publicat mult, de la poezie la eseuri de hermeneutică, şi aici permiteţi-mi să citez titlurile cărţilor sale ,,Noaptea exilatului”, ,,Ioan”, ,,Gura de piatră”, ,,Dreptul la tristeţe”, ,,Liber”, ,,Pythia”, ,,Dincolo de Brâncuşi” şi ,,Poesii (frânturi din tinereţe)”.

Când am privit pentru prima dată coperta cărţii, m-am gândit imediat la tensiunea creată prin juxtapunerea a două culori puternice – roşu şi negru . cărora, li se adaugă pentru a echilibra, mici inflexiuni de verde. Atunci am avut sentimentul de pulsaţie a vieţii, de eternitate a trecerii, de lupta dintre viaţă şi moarte, dintre dragoste şi ură. Păsărea neagră, sufletul transmigrând spaţii existenţiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de dimineaţă, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În acelaşi timp ochiul păsării înocuit cu o stea poate semnifica şi privirea de dincolo de lumi, de biruinţă a văzutului asupra nevăzutului.

Astfel, am deschis cartea spre lecturare. Tema abordată are o mare importanţă în viaţa scriitorului, fiind presărată cu multe date autobiografice din perioada amatei făcute la Vânătorii de munte, armă destul de grea.

Textul te poartă de la cruda realitate spre zone ale supra-realului, metamorfozând trăiri, ducând cititorul spre lumi subtile. De la lupta pentru viaţă, pentru supravieţuire, autorul ne deschide o fantă spre iubirea sinceră, delicată, între doi oameni tineri şi frumoşi, ce îşi trăiesc sentimentele profunde la intensitate maximă.

Întregul roman este structurat pe clipe rupte din realitatea dură a vieţii de soldat, după cum spune autorul ,,firul gândurilor leagă firul râului de firul şoselei şi drumul curge ca un râu. Râul se va vărsa într-un altul şi, în final, va ajunge în mare, fără chip de întoarcere, în timp ce drumul ăsta e afluentul milităriei, drumul va fi afluentul Eliberării.” (citat de la p.45)

Pendulând între planul terestru şi cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-şi situarea lui spaţio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a cărţii – Pistolarulnumărulunu, Comandantul Unităţii, Locotenent-Colonelul, Maiorul, Căpitanul, Cicatrizatul, Locotenentul Celalb, Tina, Maioreasa Cucoc, Viki, Bătrânul, Sfântul Petru, Sfântul Sisoe, Călugărul, soldaţii şi Maria – personajul feminin principal.

Romanul cucereşte cititorul prin întâmplările sale şi prin tragismul lor, prin modul de sinceritate al scrierii, prin limbajul utilizat, prin imaginile suprarealiste folosite ca treceri între tablouri. Starea de spirit indusă de lectură este aceea de contemplare asupra existenţei umane şi a efemerităţii sale. De aceea trebuie să menţionez că această carte deja îşi formează publicul ei, fiind lansată în mai multe oraşe din România – Cluj, Craiova, Bucureşti, Sebeş-Alba, Râmnicu –Vâlcea, Făgăraş şi Baia Mare.

Eu am găsit cartea ca interesant sistematizată, gîndită de la impactul vizual asupra cititorului, prin cromatica copertei şi până la modul de exprimare extrem de original.

După cum scrie Horia Muntenuş în încheierea romanului ,,Cerul senin se poate zări printre vârfurile brazilor, acolo unde Luna Plină tronează solemnă, impasibilă, înconjurată de stelele reci. Dincolo de ele, dincolo de freamătul constelaţiilor, dincolo de Pulberea Luminii, dincolo de puzderia de sori şi de planete – imensitatea misterioasă în care se duc, să se prefacă-n tăcere, toate gândurile, toate visurile, toate neliniştile şi toate emoţiile.” (citat pag.253)

Îi multumesc domnului Horia Muntenuş pentru bucuria de a-mi oferi spre lectură un alt tip de roman, un roman cu o anumită încărcătură filosofică şi îî doresc succes în demersurile domniei sale.

Iar dumneavostră cititorilor, vă doresc ,,Lectură plăcută!”.

Cristina Oprea

artist plastic, dr. in istorie şi arte vizuale