Deshumarea a trei luptători anticomuniști în zona comunei Cricău, jud. Alba

 București, 31 august 2017. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a desfășurat în perioada 22-23 august 2017 o campanie de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Cricău din jud. Alba. Acţiunea a avut ca obiectiv deshumarea și recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Ștefan Popa, Nicolae Moldovan și Cornel Pascu, care au murit la 8 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupe și cadre operative ale Securității.

Între organizațiile de rezistență armată care s-au opus instaurării comunismului în România, un loc de seamă îl ocupă formațiunea condusă de studentul Ștefan Popa, care a acționat în partea de sud-est a Munților Apuseni, având create rețele de susținere în satele situate la nord de Mureș, în zona dintre Aiud și Teiuș. Conducătorul grupării a susținut ideea unirii tuturor formațiunilor anticomuniste din zonă într-o organizație unică și puternică, indiferent de orientarea ideologică a acestora. După confruntarea armată din 4 martie 1949 de la Bistra-Groși, jud. Alba, când organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale condusă de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de acțiuni pentru capturarea partizanilor care au reușit să scape din acea înfruntare, precum și pentru arestarea tuturor celor care i-au susținut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securității l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ștefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija.

Prin planurile de măsuri adoptate, în teren au fost deplasate trupe de securitate și numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcției Regionale de Securitate Sibiu. În ziua de 6 martie a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ștefan Popa își adăpostul principal. Partizanii au reușit să spargă încercuirea și cinci dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, sub Muntele Piatra Craivii, în locul numit Bogoloaia. Aici, în ziua de 8 martie, aceștia au fost surprinși și atacați în timp ce se aflau într-o locuință sezonieră, în urma confruntării armate trei fiind omorâți și doi luați prizonieri. Între cei uciși s-a aflat și Ștefan Popa, conducătorul organizației, alături de care au fost împușcați Nicolae Moldovan și Cornel Pascu. Prizonieri au fost luați Ioan Scridon și Alexandru Maxim.

Cadavrele victimelor au rămas pe teren, sub pază, vreme de mai multe zile, fiind înhumate de un localnic într-o groapă comună, săpată într-o pădure, nu departe de locul unde cei trei au fost uciși. Mormântul nu a fost niciodată marcat la suprafața solului, locul fiind stabilit cu aproximație prin confruntări repetate cu mai mulți martori ce au fost transportați de-a lungul timpului la fața locului, fiind verificat și identificat cu precizie de echipa arheologică a institutului printr-un sondaj preliminar efectuat în cursul lunii iunie.

Victimele au fost înhumate într-o groapă săpată superficial pe o pantă de deal, adâncimea medie a acesteia fiind de cca. 0,50 metri. Trupurile au fost așezate în groapă unul lângă altul, două fiind culcate pe spate și unul, cel din mijloc, pe burtă, toate fiind dispuse pe direcția NV-SE cu capetele orientate spre sud-est. Scheletele se aflau într-o stare precară de conservare, multe din componentele osoase fiind dizolvate și dispărute. După încheierea cercetării arheologice s-a procedat la depistarea și înregistrarea probelor criminalistice, operațiune înfăptuită de către subcomisarul de poliție Paul Zachiu din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Alba. Au urmat observațiile și constatările medico-legale asupra scheletelor după care, sub supravegherea medicului legist, Raluca-Maria Matei, s-a trecut la demontarea și extragerea osemintelor, acestea fiind ambalate și predate Serviciului de Medicină Legală Alba pentru efectuarea ulterioară a investigațiilor de specialitate.

            Cercetarea arheologică a fost efectuată de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud), alcătuit din Gheorghe Petrov (coordonator), Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Horațiu Groza. Investigațiile au avut loc în prezenţa procurorului de caz, colonel magistrat Octavian Toma, de la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința acestui caz şi a locului unde victimele au fost înhumate.  Acţiunea s-a desfășurat în colaborare cu Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria comunei Cricău (primar Emil Lupșan), Parohia Ortodoxă din Cricău (preot Petru Medruț) și de către rudele și urmașii victimelor.

Biografiile victimelor:

1. ȘTEFAN POPA. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba, de religie ortodoxă, necăsătorit, fiul lui Ioan, preot ortodox, născut în Măhăceni, şi Victoria Crișan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud și al unei Școli Militare din București. A fost ofițer în Armata Regală și veteran de război. La începutul carierei militare a fost instructor la Școala Militară de Subofițeri de Infanterie din Lipova. În 1942 se afla într-un centru de instrucție situat în zona orașului Cernăuți, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului și întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, și-a manifestat sub diferite forme opoziția față de regimul politic instaurat în țară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranță, fiind dat în urmărire pe țară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munții Apuseni, în zona Vârfului Capra din apropierea comunei Întregalde, punând bazele unui grup de rezistență armată anticomunistă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică.

2. NICOLAE MOLDOVAN. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuș, jud. Alba, de religie greco-catolică, fiul lui Aurel și Ana. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud și a urmat trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se lui Ștefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea, absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, promoția 1948, având împreună doi copii.

3. CORNEL PASCU. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Simion și Maria, de religie greco-catolică, necăsătorit. Absolvent al Școlii Normale după care a funcționat ca învățător în satul Ghioncani din com. Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ț. din 1939, iar după 23 august 1944 a militat pentru reorganizarea partidului în zonă. Ca urmare a activității sale politice a fost exclus din învățământ și condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la Organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Dabija. A participat la lupta de la Bistra-Groși unde a reușit să scape din încercuirea Securității, refugiindu-se împreună cu Ioan Scridon în zona unde se aflau cantonați membrii organizației lui Ștefan Popa.

Ilustrație foto: Fig. 1-5.

                                                                          *  *  *  *  *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc.