”FUN”, o piesă modernă, curajoasă și puternică pe scena Teatrului Municipal Turda

De fapt, excepțională, era un cuvânt mai potrivit, dar nu putea înlocui pe celelalte trei.

O nouă premieră teatrală a fost produsă la Teatrul Municipal Turda și a trecut prin focul liniei întâi a publicului turdean. Și se cuvine, ca dependenți de teatru ce suntem, să-i mulțumim domnului Mihai Mănuțiu pentru recidiva în a părăsi, măcar temporar și pentru puțin timp, scene mari, de talia Teatrului Național Cluj, pentru a ridica teatre mai mici dar vii și ambițioase, cum este TMT, cea mai mică dintre scenele pe care a montat (am verificat). Cu atât mai mult în anul în care marele regizor a fost răsplătit de Uniunea Teatrală din România (UNITER) cu premiul pentru întreaga carieră.

După ”Omul cu chitara”, de anul trecut, publicul turdean aștepta, cu siguranță, mai mult de la Mihai Mănuțiu și cred că a primit ce își dorea. O piesă puternică, plină de curaj, care merge, cumva, contra curentului cu care publicul unui teatru de provincie, dintr-un oraș ca Turda, este obișnuit. Dacă la Cluj-Napoca sau București, o piesă de genul celei care a avut premiera la noi, sâmbătă, 24 mai 2014, de la ora 19, ar fi trecut drept una doar modernistă, gen music hall american, pentru turdeni a fost ceva mai mult, a fost o lucrare de adâncă introspecție și de interminabile întrebări pe care ni le-am pus, referitor la un singur subiect.

”Fun” atrage imediat, când vezi pe afiș ”spectacol interzis persoanelor sub 16 ani”, însă nu este nimic legat de sex, decât totul, dacă este să analizăm subiectul acestei piese din perspectivă freudiană. Dar, când totul pornește de la o declarație ca aceasta, “azi, eu şi prietena mea am ucis o bătrână. A fost foarte distractiv”, făcută de o adolescentă, totul pare de neînțeles și de aceea, acel moment este izvor a mii de întrebări, dintre care câteva zeci sunt puse în piesa de față de două dintre personajele secundare: John, jurnalist la o revistă de bulevard , interpretat de Marian ”Magicianul” Râlea (o altă vedetă adusă la Turda de Mihai Mănuțiu și Narcisa Pintea, după Marius Bodochi) și Jane, psihiatra Centrului de detenţie pentru minori, căruia îi dă ”viață” Narcisa Pintea. Fără a mai socoti întrebările pe care ele însele, cele două personaje principale, și le pun. Revenind la izvoare, așa cum anunțau realizatorii spectacolului cu care Teatrul Municipal Turda se va prezenta – pe bună dreptate, pentru că este una de excepție – la   o serie de festivaluri, ”aceasta este mărturisirea unei fete de 14 ani care a şocat o ţară întreagă şi care i-a atras atenţia şi lui James Bosley, dramaturg rezident, în acel moment, la Centrul teatral “Eugene O’Neill”. Citind şi recitind articolul din ziar, povestea celor două adolescente a migrat în cadrul unei piese de teatru - FUN, devenind ulterior şi scenariul unui film. Bonnie şi Hillary vor ucide la fel de uşor cum respiră. De ce? Teorii, teze şi supoziţii. Adolescenţa traumatizată, mediul social viciat, psihologii de tabloid. ....Şi totuși, de ce şi cum inocenţa devine călău?..... Spectacolul nu încearcă să răspundă, încearcă doar să înţeleagă”.

Ajunși aici, ar fi bine să punctăm cu cele spuse de regizorul Mihai Mănuțiu, a cărui maturitate și siguranță conferită de experiență se simte pe tot parcursul spectacolului: ”De ce am revenit pe scena Teatrului Municipal din Turda? Deoarece, iată, pentru a doua oară (după” Omul cu chitara” de Jon Fosse), am avut prilejul de a construi spectacolul în condițiile unui laborator de creație. Deși timpul pe care l-am avut la dispoziție nu a fost foarte lung, faptul că am lucrat în situații de laborator teatral m-a atras și m-a inspirat. Și i-a inspirat și pe membrii excelentei echipe de realizatori ai spectacolului. Teatrul Municipal din Turda are ambiția, pe deplin justificată, de a deveni o scenă importantă în peisajul teatral românesc”, a transmis publicului directorul fratelui mai mare al teatrului turdean, din reședința de județ. Vorbe măgulitoare, mai ales când vin din partea unei somități din domeniul artei teatrale, dar pe deplin justificate de echipa de actori și de managementul Teatrului Municipal Turda, care a dovedit în ultimii ani că se află într-o continuă urcare iar aceasta i se datorează, în foarte mare măsură Narcisei Pintea, cea care a știut să-și impună un target înalt și să-și obțină mijloacele pentru a-l atinge, cu toate ”bețele-n roate” băgate de unii politicieni turdeni, mici la suflet și la fapte.
Revenim, odată cu vorbele lui Mihai Mănuțiu, la spectacolul ”FUN” (Distracție) de James Bosley: ”M-aș mărgini să parafrazez un fragment din text: ”Oamenii și societatea care nu au grijă de copii ca de cel mai prețios capital al lor trebuie să se aștepte numai la dezastre”. În FUN e vorba despre un astfel de dezastru uman. Formula pentru care am optat, cea a teatrului muzical, are darul de a face mai suportabilă durerea pe care acest dezastru o provoacă în inimile noastre”, a spus regizorul clujean, Mihai Măniuțiu, cel care, apropo, este este Manager al Teatrul Național din Cluj, Distinguished Professor la Departamentul de Dramă al Universității din Irvine, California (USA) și prof. dr. la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Ce remarci, mai întâi, când începe piesa, dincolo de strigătele sfâșietore și suspinele înfiorătoare ale personajelor principale care, ajunse după gratii, au fost despărțite și se caută, una pe alta, fără încetare, este decorul. Gardul fără nici cea mai mică simetrie creează efectul unui spațiu nelimitat și adimensional, permițând evoluția actorilor fără ca spectatorii să fie distrași de la acesta. Un decor auster dar beneficiind de o anumită arhitectură și mobilitate care să permită evoluția dinamicelor personaje din piesa cântată, un soi de gard înalt care, prin forma sa, permite personajelor să fie încadrate perfect în imaginea de ansamblu, oriunde s-ar cățăra, urmărite de reflectorul luminos, iar prin materialul din care este realizat, aduce cu terenurile din jurul școlilor americane cu care ne-au obișnuit filmele din ghetto-uri, făcând, prin asta, aluzie la sorgintea socială a celor două fete, provenite din familii fără morală sau bună conduită socială. Același decor este cel care permite regizorului să apeleze la multe efecte video, la o întreagă paletă de culori, fiecare în raport cu textul momentului cântat care se derulează pe scenă, asemenea fumului care apare din când în când sugerând răcoarea și umezeala centrului de detenție dar și starea sufletească a personajelor. Efectele și spoturile luminoase creează un carusel cu care suntem purtați când fetele își cântă trăirile și sentimentele, simbolizând trecerea clipelor din viață, efemerul și rapiditatea care ne face să exclamăm, prin glasul celor două fete: ”viața este ca scara de la cotețul găinilor, scurtă și plină de rahat!”

Apoi, remarcăm interpretarea generoasă și plină de efort a celor două actrițe în rol principal, dintre care nu știi pe cine să o remarci înaintea celeilalte, una punctând printr-o voce gravă, foarte potrivită cu genul spectacolului, iar alta făcând risipă de body language, una intrând mai mult în interacțiune cu celelalte personaje, în timp ce cealaltă zburdă, asemenea unui copil care nu știe cum să-și consume energia, prin toată scena. Însă ambele actrițe,  Romina Merei (Boni) și Anca Hanu (Hillary), reușesc să ducă la bun sfârșit, fără greșeală, două roluri grele, epuizante, într-o interpretare extrem de firească, deși studiată îndelung și perfecționată în timpul actului actoricesc, reușind să îți transmită ție, ca spectator, fiorul celor simțite de personaje.
Marian Râlea, îndrăgitul actor care are suficiente legături cu orașul nostru pentru a îndrăgi, și el, publicul de aici, are un rol secundar, de ziarist care încearcă să scoată senzaționalul din viața fetelor, negând bravada făcută de acestea și încercând, la rândul său, să înțeleagă.

Narcisa Pintea dă viață, cum spuneam,  unui personaj enervant, de care depinde viața ulterioară a fetelor, după ce au comis crima, antipatizat de cele două, psihiatrul centrului de detenție, jignit și înjurat, dar care se dovedește mai sensibil când se dezvăluie uneia dintre fete, povestindu-i acesteia cum a fost bătută de părinți și apoi de iubitul său. ”Cel mai greu a fost să-mi recapăt încrederea în oameni”, a punctat personajul său, descriind în câteva cuvinte amprenta lăsată de violență asupra fetelor și femeilor, mai apoi. Am văzut o Narcisa Pintea rece, distantă și plină de lehamite față de munca de psihiatru într-un loc în care nimic nu o mai miră, după ce ultimele sale roluri au fost toate, simpatice, în general roluri de comedie. Poate chiar asta leagă interpretarea lui Marian Râlea și a Narcisei Pintea, schimbarea registrului, necesară pentru public și simțită și de cei doi actori, ca necesitate. Dacă Narcisei Pintea i-a reușit, un simplu pas de dans al lui Marian Râlea, a făcut spectatorii să izbucnească în râs.
În fine, evoluția actorilor din rolurile principale este acompaniată pe întreaga durată a piesei de trei fete care intră în jocul lui Hillary și Boni, arătându-ne că ele, deși reprezintă un caz rar, excepțional, nu sunt singurele fete care ajung să trăiască un coșmar în familia lor, ajungând să fie aruncate în lumea promiscuă a delicvenței, prostituției, drogurilor, toate, reprezentând o adevărată categorie socială care are nevoie de ajutorul, înțelegerea și  reacția pozitivă a societății. Lăudabil efortul celor trei actrițe care, deși în roluri de background au jucat cu aplomb, pe alocuri având momente chiar de acrobație, reușind să dea dinamica atât de necesară unei pese de teatru muzical. Un mare ”bravo!” pentru Flavia Giurgiu, Renata Fabian, Maria Salcă. Mai ales Flavia, încorsetată în acest rol secundar, părea ținută în lesă, mai ales că tot timpul a cântat la unison cu cele două eroine principale.
Publicul a aplaudat frenetic prestația actorilor dar au apreciat și munca celorlalți membri ai echipei, în frunte cu regizorul de top Mihai Mănuțiu, căruia publicul turdean îi mulțumește, prin rândurile de față, că a acceptat să muncească pe o scenă atât de mică și să pună umărul, alături de Narcisa Pintea și colegii săi, pentru a o face cât mai mare. Succes trupei în festivalurile la care această piesă teribilă va participa, cu siguranță.

Iată și caseta tehnică a spectacolului:

FUN
după James Bosley
traducerea Vlad Massaci

Distribuţia :
Bonnie - o fată de 14 ani : Romina Merei
Hillary - o fată de 15 ani : Anca Hanu
John - jurnalist la o revistă de bulevard : Marian Râlea
Jane - psihiatra Centrului de detenţie pentru minori : Narcisa Pintea
Bonnie/Hillary - cor : Flavia Giurgiu, Renata Fabian, Maria Salcă

regia: Mihai Măniuţiu
scenografia: Adrian Damian
muzica: Şerban Ursachi
coregrafia: Eniko Gyorgyjakab
light - design: Lucian Moga

Data premierei: 24 mai 2014, ora 19.00
Durata aproximativă a spectacolului : 1h 20 min.
Preţ bilet : 14 lei.
Interzis tinerilor sub 16 ani !