05
Sam, Dec
54 New Articles

Cultură
Typography
  • Smaller Small Medium Big Bigger
  • Default Helvetica Segoe Georgia Times

 

afis-om-cu-chitaraSucces de public încă din debutul ediţiei secunde a Festivalului de Teatru şi Arte Performative de la Turda, “Teatru pe drumul sării”, cu piesa care îl aduce pe Marius Bodochi aproape de spectatorii clujeni, la 30 de kilometric de oraşul care l-a înscris în rândul celebrităţilor teatrale.

În prezent actor al Teatrului Naţional Bucureşti, cunoscutul şi îndrăgitul actor a acceptat invitaţia Narcisei Pintea, managerul Teatrului Municipal Turda de a evolua pe scena micuţului dar inimosului teatru provincial de pe malul râului Arieş. Spectacolul "Omul cu chitara" a fost posibil şi ca urmare a acceptului de colaborare şi a muncii unuia dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru din ţară, Mihai Mănuţiu, director al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, punctând  o conspiraţie tripartită a unor oameni de teatru transilvăneni, mai precis clujeni, care se cunosc şi se apreciază reciproc, iar acum au avut ocazia de a colabora pentru punerea în scenă a unui spectacol-eveniment.


Eveniment dar şi obişnuinţă pentru turdeni care au mai putut urmări astfel de piese studio, în ultimii ani, începând cu aşezarea spectatorilor pe gradene care le oferă o perspectivă de ansamblu asupra desfăşurării piesei care nu prea are acţiune, aşa că atenţia audienţei poate fi captată în scopurile pe care regizorul şi le-a propus. Aşadar introspecţiile rostite ale omului cu chitara cu apariţiile mai degrabă onirice ale personajelor interpretate de tinerii actori ai Teatrului Municipal Turda, Flavia Giurgiu şi Răzvan Corneci. Deşi interpretarea acestora este mai ales pantomimică şi gestuală, ei reuşesc să susţină şi să amplifice prin apariţiile lor zbaterile lăuntrice ale personajului central, omul cu chitara.

Dacă ar fi să ne aplecăm puţin asupra personajului principal trebuie să spunem că este vorba de un om fără adăpost care îşi câştig traiul zilnic cântând într-o „gură de metrou”. Textul unuia dintre cei mai „jucaţi” scriitori norvegieni, Jon Fosse, creionează tocmai acest personaj pe care locuitorii marilor metropole îl ignoră cu tenacitate în tumultul zilnic al vieţii, cu excepţia rarelor şi scurtelor momente în care, în graba cotidiană, aruncă o monedă în cutia instrumentului care prinde viaţă în mâna cântăreţului lipsit de „prea mult talent”. „Oare de mine le e ruşine”, se întreabă personajul, „sau de ei înşişi?”

Decorul piesei este deosebit, conţine calea ferată cu ecartament mai lat, specific metroului, dar şi o cabină şi uşi ale vehicolului de transport în comun, care uşurează transportarea privitorului în lumea îngustă a omului cu chitara, la finalul unei zile de lucru. Acea staţie de metro, mai degrabă un terminal, este „apartamentul” celui care purcede, încă de la primii săi paşi în cadrul scenic, la prezentarea vieţii sale de „ratat”. O introspecţie eruptă din lehamitea personajului, de saturaţia la care a ajuns dup monotonia vieţii sale mizere, face ca personajul căruia Marius Bodochi îi dă o aură specială să deruleze un monolog segmentat de momentele în care cade în somn, trăieşte în vis, sau este cuprins de extreme sentimentale ca exuberanţa – când începe să-şi cânte trecutul – ori regretul visceral că a fost alungat din  fosta sa viaţă, unde era fericit alături de copilul său şi o femeie care „picta dar nu reuşea să vândă măcar un tablou”. „Cânt despre ziua în care m voi muta în cântecul altuia” spune personajul cu chitara, reuşind unele momente care stârnesc amuzamentul privitorilor, cu toată drama ce transpare din întreaga postură a omului fără cămin.

Cu inima zdrobită şi cu orice speranţă de refacere a vieţii sale de dinainte năruită, omul cu chitara nu ezită să înalţe, ca redundante litanii, către „Domnul nostru Dumnezeu din Ceruri”, după ce şi-a îngropta chitara în zuraiul dintre şine după ce a hotărât „Nu mai cât. Ce o să se întâmple?”

La finalul piesei care, practic, a deschis cea de-a doua ediţie a  Festivalului de la Turda, "Teatru pe drumul sării", cei peste 100 de spectatori (doar atâţia permit gradenele amplasate chiar pe scena TMT),  au răsplătit cu minute bune de aplauze frenetice prestaţia actorilor, dar şi munca de un înalt profesionalism a celorlalte persoane implicate în bunul mers al spectacolului.

Premiera naţională a spectacolului „Omul cu chitara” de Jon Fosse, a avut loc la miercuri, 16 octombrie 2013, de la ora 19,30 în sala teatrului Municipal Turda. Spectacolul a beneficiat de o regie artistică semnată de Mihai Măniuţiu, scenografia - Adrian Damian, muzica - Şerban Ursachi, traducerea - Daria Ioan.

Iată cum prezintă realizatorii spectacolului, în câteva cuvinte, piesa de teatru care se va mai juca la Turda în data de  28 octombrie 2013 de la ora 19.00: ”El este Omul cu chitara. E cel pe lângă care treci zilnic la metrou, dar nu îl observi, cel care cântă celor care vor şi celor care nu vor să-l asculte. E cel care ar putea să-ţi întrerupă pentru o clipă traseul monoton, pe care îl parcurgi aproape somnambulic. Omul cu chitara e martorul unor frânturi de viaţă pe care le culege, le ordonează, le asociază cu propriul traseu, însă, cel mai important - el reduce la esenţial totul şi identifică un şablon al "devenirii umane", afirmând repetitiv, cadenţat “Aşa e viaţa”.

La intrarea spectatorilor spre scena unde urma să aibă loc scena, traseul a fost populat cu actori îmbrăcaţi în frumoase costume de epocă, nemişcaţi ca nişte manechine, dar care prindeau viaţă, brusc, cînd un spectator se apropia. Frumos şi original, doamenle au primit câte o punguţă cu sare, să nu uităm de simbolurile festivalului turdean.

Pin It

Add comment

Regulile de baza pentru a face comentarii pe site
1. Nu folositi cuvinte obscene. Folosirea lor va duce la: modificarea comentariului, stergerea lui, respectiv, blocarea IPului celui care posteaza, in functie de gravitate.
2. Nu afisati linkuri catre site-uri obscene sau virusate.
3. Nu comentati numai de dragul de a comenta (fara spam).
4. Comentariile dumneavoastra vor fi aprobate de catre un administrator in cel mai scurt timp.


Security code
Refresh