Fuego la Turda: "Rugă pentru flori" în lacrimi

Am auzit câțiva oameni suspinând și chiar am văzut trecătoare lacrimi șterse cu un gest rapid, menit să pară firesc, aseară, la spectacolul dăruit de Fuego locuitorilor orașului său. Cunoscut de turdeni ca Paul Surugiu, Fuego a revenit la Turda după doar câteva luni care au trecut de la ultimul său concert – atunci era vorba de colinde – în aceeași frumoasă sală de spectacole a Teatrului Municipal Turda. De această dată „Rugă pentru flori" a fost un buchet născut din dragostea cântărețului pentru mame, bunici, surori, fiice, ori, luate într-o ordine generată de nivel al intensității momentului imediat, iubite, logodnice și soții. Și a fost un buchet frumos, format din muzică și poezie, ale căror adorant propagator s-a dovedit artistul turdean încă de la începutul carierei sale.

Florile

Încă de la intrarea lui Fuego pe scenă publicul turdean l-a primit cu un ropot de aplauze. Și flori. Aplauze și flori care au însoțit fiecare cântec oferit de artist cu multă pasiune și dragoste mărturisită de Paul pentru orașul său natal. Mândru de turdenii săi s-a adresat trupei sale: „Ați mai văzut un așa public?" După care, adresându-se publicului care a umplut sala de spectacole inclusiv la balcon, a explicat în câteva cuvinte cum și-a construit spectacolul ce urma să le fie prezentat: „Eu am foarte multe persoane care ar putea însemna flori în viaţa mea şi sunt foarte multe persoane dragi sufletului meu. Vreau în această seară să vă gândiţi la florile din viaţa dumneavoastră şi sunt convins că aveţi foarte multe flori la care ţineţi. Vreau un spectacol în care să vă simţiţi ca în familie, vreau să plecaţi din sala de spectacol un pic mai bucuroşi că viaţa e frumoasă".
Sentimentalismul provocat de Fuego a atins punctul culminant cu melodia "Inimă de mamă, inimă de tată". Interpretarea de excepție a artistului turdean a fost întărită de versurile poetului care a surprins foarte bine sentimentul pe care toți părinții din sală îl au pentru odraslele lor: dragostea de părinte. Un sentiment pe care cei mai mici nu îl cunosc încă dar tocmai în asta constă miracolul vieții, în succesiunea sentimentelor, de la naștere, la maturitate și în apropierea morții, la final, trăiri sufletești pe care toți le atingem mai devreme sau mai târziu. Melodia care a strecurat lacrimi din ochii împăienjeniți are versuri adaptate pe muzică după poezia „Inimă de mamă", de Dumitru Matcovschi:
Inimă de mamă, inimă de tată,
cade stea din ceruri roșu fulgerată.
Inimă de tată, inimă de mamă,
cade iară frunza codrului de-arama.
Toamna obosită, toamna zbuciumată,
inimă de mamă, inimă de tată.
Iarna-nzăpezită, cruntă ca o vamă,
inimă de tată, inimă de mamă.
Grea, tot grea, de piatră
noaptea peste vatră;
câinele pândește
luna și o latră.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pândește
inima anume.
Inimă de mamă, inimă de tată...
A trecut o viață ca o clipă, iată...
Inimă de tată, inimă de mamă...
Două doruri strânse nod într-o năframă.
Dincolo de noapte,
dincolo de vânt...
clopote albastre
se aud bătând.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor...
se întorc copiii
la părinții lor.
Aceeași poezie a fost pusă pe note de Ion Aldea Teodorovici, cel care, alături de soția sa, Doina, s-au bucurat de mare succes, după 1989, atât dincoace cât și dincolo de Prut.

Pasăre de dor – Grigore Vieru

Și pentru că am ajuns la Prut și la Basarabia, Fuego a trecut mai departe în concertul său la sentimentele pozitive care l-au legat și îl leagă de poetul basarabean Grigore Vieru, cel care a legat o prietenie care nu ține cont de generații cu artistul turdean. Cel care spune imediat dup 1989: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul." Acum Fuego face și el, adesea, același gest, din dragoste pentru poezia viereană și din respect pentru poetul pe care l-a cunoscut și pe care îl consideră, alături de Mihai Eminescu și Adrian Păunescu, membru al „sfintei treimi" a literaturii române. Eu aș spune că e mai bine să ne limităm doar la poezie.
Omagiul adus celui care a plecat prea devreme, în 2008, în urma unui accident de mașină, a început cu o înregistrare în care „Maestrul" basarabean vorbea de prietenia care îl leagă de Paul, despre care a spus, printre altele, că este cel mai bun interpret al versurilor sale după cuplul Doina si Ion Aldea-Teodorovici.
Finalul momentului Grigore Vieru a fost marcat de chiar vorbele poetului, cel care și-a scris propriul epitaf, sculptat într-o piatră funerară obișnuită: "Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi". Grigore Vieru a explicat sensul epitafului său care pare mai degrabă ieșit din gura unui monah din munții noștri: "A fi simplu nu este o treabă ușoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puțin în fiecare zi, în numele celor mulți, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?".

Artistul

Finalul spectacolului dat de Fuego în faţa fanilor săi din orașul copilăriei sale s-a încheiat cu o subliniere a importanței și meritelor artiștilor scenei românești, ai teatrului și muzicii nemuritoare, artiști care nu sunt întotdeauna apreciați cum se cuvine. Cel puțin, nu în timpul vieții lor...
Casa de discuri a lui Fuego i-a oferit o surpriză artistului care concerta acasă: un disc de aur, pentru numărul de discuri vândute, dar și pentru munca depusă de artist la picioarele muzicii românești. Discul i-a fost înmânat de Narcisa Pintea, directorul Teatrului Municipal Turda.

Lacrimi

După spectacolul încheiat cu sala în picioare aplaudând la scenă deschisă, Fuego a oferit autografe în foaierul cochetului Teatru Municipal Turda, de unde fanii săi au putut cumpăra ultimele cd-uri și chiar afișe ale artistului. Ultimul album, "Lacrimi", s-a vândut ca pâinea caldă.
Fuego a promis că, dacă excelenta colaborare cu directorul teatrului turdean Narcisa Pintea va continua ca și până acum, se va afla pe scena municipalului turdean, în preajma Crăciunului 2011, cu un concert de colinde. Pentru că, nu-i așa, "De Crăciun... nicăieri nu-i ca acasă".