"8 femei"adaptare după Robert Thomas, pe scena municipalului turdean (galerie foto)

Regizorul brăilean Radu Nichifor aduce publicului turdean una din piesele cu care s-a bucurat de succes pe scena Teatrului Maria Filotti din orașul său natal. El a montat acolo în anul 2008 piesa polițistă scrisă în 1961 de Robert Thomas.

De altfel piesa, dovedindu-se de fiecare dată un real succes, a fost montată foarte mult în Europa și în țară, iar în 2002 a fost realizat un film, o comedie muzicală franco-italiană regizată de François Ozon.

Robert Thomas nu este complet necunoscut iubitorilor de teatru din Turda. Chiar stagiunea trecută s-a jucat cu mare succes o altă creație a sa, "Mili, secretara detectiv".
De această dată, întreaga distribuție este una feminină, așa cum spune și titlul. Acțiunea piesei se desfășoară într-o singură zi. Comedia puțin horror este cu atât mai plină de umor negru cu cât toată intriga începe în dimineața ajunului de Crăciun. Bună-dispoziția personajelor se transformă subit într-o sumbră intrigă polițistă de tip Agatha Christie odată cu descoperirea domnului Marcel, stăpânul casei, mort în patul său, într-o baltă de sânge, cu un cuțit mic înfipt în spate.
Gaby (Doina Șoproni) este o doamnă căpătuită prin căsătoria cu decedatul și împreună cu care are două fiice: Suzon (Florina Florian) care vine după un an petrecut la Londra, cu mare dor de locurile copilăriei sale și Catherine (Georgia Căprărin), răsfățata tatălui său, în vârstă de doar 16 ani. În aceeași casă locuiesc, prin generozitatea decedatului Marcel, mama și sora lui Gaby, Mamy (Nina Antonov) și respectiv Augustine (Anca Hanu). Cât despre servitoarele familie, ele sunt Madame Chanel (Mihaela Deceanu) cea mai veche în casă, cea care știe totul despre fiecare dar care este și o împătimită a jocurilor de cărți și Louise (Anca Dogariu), o tânără angajată în urma unor "referințe foarte bune de la un notar". Cea de-a 8-a femeie este sora decedatului, Pierette (Mihaela Acatrinei), o femeie ușuratică, urâtă, deși frumoasă, de întreaga familie.
Mai ales pentru că este vorba de o piesă "studio", iar decorul este în așa fel conceput încât spectatorii se află în aceeași cameră cu personajele, ai impresia că asiști la anchetarea unei crime de către Hercule Poirot. O scenă în care toate personajele, fără nicio excepție, sunt suspecte.
Acea dimineață frumoasă de ajun, așadar, se transformă într-o rețea lugubră de minciuni, secrete, suspiciuni și acuzatoare arătări cu degetul între cele opt femei. Piesa este de un dinamism care contrastează cu locația, aparent statică și anostă, o mișcare imprimată de regizorul care își aleargă actorii, fără milă, dar are totuși "milă" pentru Mamy, care se agită și ea, expresiv, într-un scaun cu rotile de care, de altfel, nu are nevoie.
Casa izolată de restul lumii, cu poarta blocată și ziduri de netrecut, telefonul mort, cu firul tăiat, automobilul care nu pornește și pași care se aud din diferite zone ale casei, fac suspansul să atingă cote alarmante. O regie care stăpânește foarte bine efectele sonore și vizuale, cu tunete și fulgere dar și cu zgomotoase descărcări de armă, întregesc terifianta desfășurare a ajunului de Crăciun.
Odată cu apariția sorei victimei, secretele fiecărei femei apar mai acute în ochii celorlalte, ajungându-se ca într-un final nicio femeie să nu mai aibă vreun secret major, față de celelalte. Totul este tulbure, fiecare se îndoiește de celelalte femei. Un singur lucru este cert: criminalul face parte din grup, se află în acea casă.
Una peste alta a ieșit o comedie puțin horror, susținută de un "suspense" poliţist clasic, provenit parcă din romanele cu coperte galbene, un stil care îi place foarte mult lui Robert Thomas.
Cât despre prestația actorilor, ea a fost în general OK, chiar dacă din distribuție, alături de actrițe cu state vechi de serviciu pe scenă s-au aflat și unele cu mai puțină experiență. Chiar dacă au existat vreo două-trei bâlbe și unele mici inadvertențe insesizabile de către spectatorul profan, cele opt actrițe și-au dus misiunea la bun sfârșit cu brio. A fost, oricum, una dintre acele piese în care actrița Narcisa Pintea, managerul Teatrului Municipal Turda nu a fost distribuită iar regizorul nu a avut prea mult de ales, trupa de actori de la Turda nefiind foarte mare. S-a apelat în schimb la actrița de la naționalul clujean, Anca Hanu, excelentă în rolul lui Augustine, o actriță de mare versatilitate – în sensul bun al cuvântului – care stăpânește foarte bine diferitele registre de ton, de alură, necesare în crearea unui rol complex.
S-a văzut multă muncă și străduință la Doina Șoproni și multă experiență și calitate în prestația Ninei Antonov. Majoritatea actrițelor din distribuția piesei și-au dus rolul la capăt cu profesionalism, lăsând să se înțeleagă că la Turda, trupa de actori are un viitor frumos, dacă sprijinul administrației locale va continua pentru această instituție, cel puțin în aceeași proporție ca în ultimii 8 ani.
Așa cum este bine știut, scenografia este unul dintre reperele cele mai sensibile când vine vorba de evocarea stilului unei epoci, a unei perioade de timp bine conturată. Cu atât mai mare este meritul scenografei Clara Labancz cu cât, fiind vorba de o piesă jucată cu spectatorii pe scenă, soluțiile au fost mai dificil de găsit. La o astfel de piesă totul se vede în amănunt, decor, costume, totul. Mi-a plăcut cel mai mult vestimentația lui Augustine, cea care a evocat cel mai bine, în subconștientul nostru de francofoni, stilul vestimentar al unei franțuzoaice de după război, pe când cel al lui Pierette pare mai degrabă din timpul crizei economice mondiale, din anii '30 .
................................................................................................
În final, câteva date biografice despre regizorul piesei, informații preluate de pe un site brăilean. Radu Nichifor s-a nascut pe 11 martie 1974, in Braila, si a absolvit Liceul Teoretic "Nicolae Iorga", sectia filologie-limbi straine, si Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, sectia regie teatru. A lucrat in mai multe teatre din tara si din Bucuresti. A montat "O noapte furtunoasa" de I. L. Caragiale la Teatrul de Comedie Bucuresti, "Omul din subterana" dupa Dostoievski, "Week-end de adio" de Sauvagean la Teatrul "Ciprian Porumbescu" din Buzau, "Don Juan" de Moliere si "Jocul de-a vacanta" de Sebastian la Teatrul din Oradea, "Bigudiuri" de Mimi Branescu la Teatrul "Nottara". Din 2005 este angajat permanent al Teatrului "Maria Filotti". Aici a montat: "Marina", "Tablia de la marginea patului", "Angajare de clovn", "Petrecere intr-un pian cu coada". Spectacolul "Angajare de clovn" a primit Premiul Special al juriului la editia de anul trecut a Festivalului de Comedie de la Galati. regia spectacolelor de lansare pentru LOGAN în 2004 şi LOGAN VAN în 2007. Din 2007, a ocupat funcţia de director artistic adjunct al Teatrului "Maria Filotti" până la începutul lui 2010.