EXCLUSIV: Din Salina Turda se extrage sare iar "ocnași" cu școală o cară la suprafață!

 În mod normal, acest material ar fi trebuit să fie un pamflet, însă pară nu ne vine să râdem când bunul cel mai de preț al comunității turdene este pe mâini greșite.

Când ești avocat, de meserie, dar ai ajuns să iei 90 de milioane de lei vechi salariu lunar pentru a conduce Salina Turda, este bine să asculți de specialiștii mult mai prost plătiți decât tine, atunci când vine vorba de microclimatul din mină. Directorul Salinei Turda, Maria Simona Baciu însă, nu a făcut așa, făcându-se „de râsul curcilor" în urma unei decizii pe care a luat-o și pe care a impus-o spre executare subordonaților săi.
Dar înainte de a vă spune care a fost acea decizie care i-a transformat pe mulți dintre angajații Salinei în salahori, să admitem că aparenta curățenie din Salina Turda pare a fi singurul beneficiu pe care Turda Salina Durgău îl are după luni de zile de când directorul este Simona Maria Baciu. Aceasta nu doar că i-a pus pe angajați să șteargă de praf (un praf salin, care își pune amprenta pe tot ceea ce înseamnă microuniversul din Salin Turda, care transformă lucrurile adăugându-le o autentică amprentă de "patina timpului") tot ceea ce înseamnă mobilier în minele de sare, dar a cumpărat și un aspirator cu care femeile de serviciu aspiră treptele de lemn de la coborârea în Salină. Da, acelea care erau atât de frumoase și interesante cu formațiuni de sare depuse pe lemnul scărilor. În plus, ghizii – care doar pentru asta au fost angajați, nu? – au fost puși să curețe rigolele de pe drumul județean care duce la intrarea de la Durgău. O treabă care este, desigur, una taman bună pentru cei de la Domeniul Public Turda. Dar acolo este un director PSD-ist, de ce să se dea, la cererea sa de intervenție și decizia primarului de a fi curățate toate drumurile care duc la Salina, bani acestei societăți care trebuie, din punctul de vedere a PNL falimentată, așa cum s-a întâmplat cu RATL Turda. Altfel (facem o paranteză) nu ne explicăm de ce consilierii locali au aprobat orice majorări de tarife au solicitat cei de la Prival sau STP, dar nu au aprobat solicitarea DPT, blocată în comisia de specialitate. Deși solicitarea venită din partea "Cenușăresei" care este Domeniul Public este justificată când te gândești că în prezent această societate mătură o suprafață lungă de un kilometru și lată de un metru, pe carosabil să zicem, lângă borduri, cu tariful de doar 23 de lei. Vi se pare normal? Am închis paranteza.
Te bufnește râsul când vezi ce decizii de mare manager a luat directorul Maria Simona Baciu, înscăunată de un Consiliu de Administrație numit prin Hotărâri de Consiliu local anulate de prefect în instanța de fond. Mai ales când, trebuie să vă spun și ultima ei faptă, care este și maxima: a ordonat măturarea întregii suprafețe a minei Rudolf pentru strângerea sării de pe jos și umplerea unor saci. Totul după ce s-a plâns foarte multor persoane că este "alergică la praf". Parcă praful este totuna cu particulele de sare în suspensie, care există în Salina Turda... Ei bine, acei saci au fost transportați de oamenii de la Turda Salina Durgău direct în parcarea pietruită de unde începe aleea spre lacul Durgău, la ordinul celei care se autointitulează director general deși nu are alți directori în subordine așa că este simplu... manager. Unul, cum spuneam, care încasează 90 de milioane de lei lunar, de la o societate locală cu capital 100 % de la bugetul municipiului Turda!
Degeaba au încercat unii să-i explice șefei temporare a Salinei că nu e bine ce face, nu a ascultat pe nimeni, nici pe cel mai mare specialist de acolo, fost director, dr. ing. Ovidiu Mera. Ba mai mult, un turist, profesor universitar din Timișoara a scris în registrul de impresii unde turiștii își lasă opinia vizavi de obiectivul turistic, aproape două pagini de explicații, inclusiv științifice, în care explica modul în care particulele de sare în suspensie, ridicate în atmosfera din mină devin benefice organismului uman. Omul venea de câtva timp cu copilul său la tratament și spune că doar microclimatul din Salina Turda i-a făcut bine acestuia însă s-a declarat nu doar dezamăgit, ci chiar indignat de decizia directorului Salinei Turda. Dar cine să-l audă? Podeaua Minei Rudolf a rămas fără sarea adusă acolo în mod special, așa că acum se văd inclusiv imperfecțiunile din momentul realizării proiectului de modernizare a Salinei Turda, pe multe milioane de euro și inaugurat de Elena Udrea. Poți vedea cimentul coborât cu greu în Salină pentru unele lucrări de consolidare care, când s-a constatat că este în surplus, a fost aruncat pe unde s-a apucat, doar nu era să-l care constructorii înapoi, la suprafață, treabă de ocnaș, nu alta.
Cum treabă de ocnaș este și să cari saci plini cu sare la 80 de metri, din sala Rudolf până la suprafață, pentru a le deșerta la marginea unei parcări care, în treacăt fie spus, deja este depozit de gunoaie. Parcarea este la câteva sute de metri, pietruită și neasfaltată, dar în sezon va fi plină ochi, ca și întreg drumul până sus, înspre uscătorul de cereale. Ei, bine, toate acestea s-au întâmplat în ultimele zile însă sursele noastre ne spun că, probabil trezită la realitate, conducerea Salinei Turda a dispus ca minerii care lucrează la fasonarea tunelului dintre minele Iosif și Terezia să pregătească saci plini cu sare pentru a fi cărată din nou, în mina Rudolf, și împrăștiată pe acolo, de "ocnașii" din subordinea sa. Cică sarea cea veche era murdară. Cu ce era murdară, ne permitem să întrebăm, că doar turiștii parcurg sute de metri prin salină până ajung acolo. Credeți că le mai rămâne altceva pe tălpi decât sare? Dar cumva unii trebuie să-și justifice salariile enorme, nu?
Cine o să mai spună că Salina Turda este un obiectiv despre care se vorbea la un moment dat de încercarea de a-l introduce pe lista monumentelor Unesco? Cine va mai susține că acolo este vorba de o rezervație naturală? De ce mai există în Salina Turda afișe cu interdicția pentru turiști de a lua sare ca suvenir, dacă nu este din cea vândută la taraba proprie, când tu o scoți și o arunci?
În final, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți concluziile, noi ne permitem să ne mai aducem aminte de o vorbă din popor: " Doamne, mare ți-e grădina și mulți sar gardul ei, cu poarta deschisă...!"