La moartea ultimului general român de cavalerie

Motto

„Român verde ca stejarul,
Râd de duşmani şi de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Şi prin glonţi să mă tot poarte!”

V. Alecsandri

Când s-a dus la Ceruri, pentru a se alătura Oștii Domnului alături de camarazii săi, răpuși de gloanțe sau morți în chinuri ca urmare a unor răni suferite pe front, ultimul general român de cavalerie a lăsat foarte multe în urma sa, deși a rămas până la final, ca un căpitan pe corabia vieții care se scufundă, pentru a fi cel din urmă care va părăsi puntea. Și-a petrecut rând pe rând camarazii, prietenii, colegii, pentru a pleca la ceruri nu mult după Bobotează, în cel de-al 95-lea an de viață. Nu a lăsat în urmă doar familia frumoasă și numeroasă, pentru că Andrei Sever Mureșian a fost mai puțin al familiei și mai mult al nostru, al societății românești, turdene mai ales, în care el a fost ca un far în miez de noapte, mândru în tinerețe, modest și înțelept la anii senectuții. Asta pentru că a fost extrem de activ, dârz, tăios și a rămas în picioare nouă decenii pentru a se lupta cu feluriții dușmani, cu canaliile, cu lichelele, cu vremurile. Este un adevărat exemplu pentru cei care urmează.

Andrei Sever Mureșian, generalul avocat, militar și om de bază al societății civile, a trecut în rândul ascendenților noștri, cum îi numea dânsul pe strămoșii noștri. Turda a pierdut un ultim apărător al tradițiilor Armatei Regale, un om activ, care în ultimii zeci de ani s-a luptat pentru drepturile veteranilor de război, ale refugiaților și urmașilor acestor oameni care au trăit vremuri de urgie, răzbind prin tăria caracterului și voia lui Dumnezeu, pentru a prinde vremuri de pace și bunăstare, dăruite poporului prin sacrificiul de sine al lor și al camarazilor lor mai puțini norocoși.

Ducându-se la cele veșnice, generalul-maior în retragere, Andrei Sever Mureșian, ne deschide ochii: nu mai prea avem veterani de război. S-au dus cu miile, cu sutele la Turda, lăsând doar amintirea unor bravi eroi. Ce a făcut societatea românească pentru acești oameni care și-au părăsit familiile ducând un război prea mare pentru țărișoara asta, pe la Stalingrad, pe la Odessa, pe unde nu aveau ce căuta, apoi până în Cehia de azi, în Munții Tatra? Aproape nimic sau prea puțin.

Dar omul ăsta, un turdean mândru de obârșia sa, nu a avut de suferit doar în război, despre acea perioadă el spunând că „pentru mine a fost un vis frumos”: „Deşi veşnic
obosiţi, întovărăşiţi cu moartea ne simţeam cineva, azi, când te izbeşti de toate nimicurile care sunt mai greu de trecut decât o linie inamică, te dezgustă. Doar dorul de voi m-a făcut nerăbdător să ajung în ţară, în schimb sfârşitul războiului m-a întristat oarecum. Acolo se vedeau bărbaţii, caracterele; aici, învârtiţii şi lichelele. Trăiai acolo camaraderia, trăiai cu eroii, aici, cu speculanţii de materie şi spirit", consemna Sever Andrei Mureșian. A avut de suferit și mai mult în temnițele comuniste, fiind printre puținii supraviețuitori ai grupului intitulat de comuniști „Valurile Dunării”, după ce a fost condamnat la trei ani de închisoare.

Despre restul, viața sa civilă, părinții și frații noștri mai mari ne pot vorbi. Avocatul Sever Andrei Mureșian nu a trecut prin viață fără a se face remarcat, un demn reprezentant al Liceului Regele Ferdinand, de care foști și actuali elevi ai Liceului Mihai Viteazu pot fi mândri.

S-a dus, generalul, lăsând în urmă multe semințe aruncate de el în timpul vieții, idei și concepte, proiecte și principii, fapte și lucruri, vorbind, toate, despre un bărbat falnic
 ca bradul, deștept și rezistent ce a rămas ca o
stâncă, prin vremurile teribile, prin cele mai mari încercări ale românilor în secolul XX. S-a dus înfășurat în tricolor să-și reîntâlnească iubiții camarazi în Valhalla românilor, lângă Decebal și Mihai Viteazu, de unde vor veghea asupra urmașilor lor.

Cu siguranță că Sever Andrei Mureșian se va învoi de la Dumnezeu să stea cu ochii pe Turda noastră, atât de dragă lui… De câte ori veți vedea troița din centrul orașului, opera sa de suflet, de pe scuarul din fața BCR, să vă gândiți că-n înalturi, exact deasupra sa, e Sever Andrei Mureșian, care ne veghează.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Autorul acestui material a considerat mai potrivit ilustrarea cu momente din viața generalului, lăsând la urmă imagini elocvente de la onorurile militare din momentul petrecerii celui care a fost Sever Andrei Mureșian,  general și cavalerist, arbitru de fotbal și avocat, soț, tată și bunic.