Clujeanul Marius Balo, la Parlamentul Britanic

Iubiți prieteni,

 

Ultimele 10 zile au avut o însemnătate cu totul deosebită pentru mine. Am fost invitat să particip, începând cu data de 25 iunie, la o serie de evenimente care au avut loc la Londra, în Parlamentul Britanic.

 

Săptămâna a debutat cu o audiere în în fața Comisiei pentru Drepturile Omului a Partidului Conservator (CPHRC), luni după-amiază, 25 iunie, începând cu ora 15. Am participat la această audiere împreună cu Peter Humphrey, jurnalist britanic și împreună-pătimitor în închisorile comuniste din China și cu Benedict Rogers, președintele executiv al organizației Hong Kong Watch (HKW).

 

Prima parte a acestei audieri a consemnat mărturia fiecăruia dintre noi vizavi de experiența teribilă de care am avut parte în temnițele chinezești iar în partea a doua membrii Comisiei, prezidată de parlamentarul conservator Tim Loughton, ne-au adresat întrebări. Programată inițial să dureze o oră, în momentul în care ne-am apropiat de 90 de minute președintele comisiei a consemnat: "Ar fi trebuit să rezervăm o întreagă după-amiază pentru asta!"

 

Marți dimineața am participat la o conferință la sediul Societății Henry Jackson (HJS), o puternică organizație internațională non-guvernamentală care derulează programe în sfera a trei domenii: democrație, drepturile omului și securitate. În ultimul an mi-am spus de mai multe ori povestea, însă de fiecare dată în limba română. Aceasta a fost prima oportunitate pe care am avut-o de a mă exprima în limba engleză și de a avea astfel acces la o audiență globală.

 

Pentru cei dintre Dvs care doriți să urmăriți înregistrarea acestui eveniment, el poate fi accesat online aici: https://m.youtube.com/live/SMAw6gm4WXs?feature=share

 

Au urmat întâlniri bilaterale cu un număr de parlamentari, cu oficiali ai Cabinetului, ai Ministerului de Externe (Foreign Office), cu jurnaliști și cu reprezentanți ai societății civile. Cele mai reprezentative au fost întâlnirile cu Sir Iain Duncan Smith (parlamentar și fost lider al Partidului Conservator) și cu Dna Nusrat Ghani, Ministru de Stat pentru Industrie în Cabinetul Rishi Sunak.

 

Am avut de asemenea plăcerea să îl cunosc și să am un schimb de idei, în mai multe rânduri, cu Luke de Pulford, directorul executiv al IPAC (Alianța Inter-Parlamentară privind China), organizație cu sediul central la Londra.

 

Întâlnirea care a închis o săptămână cu adevărat extraordinară a avut loc vineri în compania lui Bill Browder, inițiatorul Legii Magnitsky (Magnitsky Act) și cel mai cunoscut activist politic din Marea Britanie.

 

La mijlocul anilor 90, Bill duce în Rusia cel mai profitabil fond de investiții din lume, Hermitage Capital Management. Își crează strategia de investiții în jurul drepturilor deținătorilor de acțiuni. Se ia la trântă cu Gazprom și cu alți giganți ai energiei din Rusia. În 2005 este deportat în Marea Britanie și declarat o amenințare la adresa securității naționale a Rusiei. Avocatul lui, Serghei Magnitsky, este arestat și la scurt timp moare în temniță. După moartea lui Magnitsky, Bill Browder cere Congresului american să voteze Legea Magnitsky (Magnitsky Act) prin care să poată fi pedepsiți toți cei care sunt dovediți că încalcă drepturile omului în Rusia. Legea este votată și în anul 2012 Președintele Barack Obama o promulgă.

 

I-am relatat lui Bill într-o discuție de mai bine de o oră pe care am avut-o cu el povestea propriei mele suferințe la mâna unui alt stat totalitar, China. Cunoștea foarte bine realitatea de acolo și m-a încurajat să continui să spun povestea nedreptății prin care am trecut, deoarece acesta este singurul mod prin care putem opri răspândirea răului. Mi-a promis ajutorul și susținerea lui.

 

Singura nedumerire pe care am avut-o și pe care am simțit-o practic de-a lungul întregii săptămâni - una cu totul excepțională de altfel - este cum se face că în Parlamentul Britanic există un interes real de a afla detalii despre experiența teribilă prin care am trecut timp de opt ani în temnițele comuniste din China, același interes există și în Parlamentul European, unde am fost invitat luna trecută, însă pare că nu există absolut deloc în Parlamentul propriei mele țări, locul în care ar fi trebuit, în mod normal, să fi ajuns întâia oară.

 

Este Marea Adunare care mă reprezintă și care trebuie să îmi apere interesele, ale mele ca și cetățean și ale țării per ansamblu. Avem comisii în Parlamentul nostru, la fel ca în cel britanic și cel european, care trebuie să caute și să afle aceste informații pentru a putea lua hotărâri legislative în deplină cunoștință de cauză.

 

Fac un apel așadar către distinșii membri ai acestor comisii pentru a se informa cu celeritate, din toate sursele disponibile, cu privire la situația drepturilor omului din statele totalitare (în special cel din China) și modul în care acestea folosesc munca forțată pentru a aduce pe piața românească produse ieftine însă pătate cu sângele și sudoarea a milioane și milioane de întemnițați. Un cetățean român sau oricare alt cetățean european nu și-ar cumpăra aceste produse dacă ar ști că pe un alt om l-au costat viața.