Uneori, tehnologia ne distruge bunul simț

Facebook-ul nu-i viața mea. Oricât de mult le place unora să socializeze prin mijloace electronice, eu declar sus și tare că nu sunt adeptul acestor false contacte umane. Mă irită cel mai mult, ca om de presă, invitațiile la tot felul de evenimente, pe care le primesc prin intermediul adresei mele de pe cea mai mare rețea de socializare online.

Trebuie să înțeleagă toată lumea că presa este ceva oficial, chiar dacă este independentă de organele statului, sau de alte organisme oficiale. De aceea eu, ca reporter, trebuie să mă acreditez pe lângă tot felul de instituții pentru a primi informații regulate de la ele sau pentru a putea participa la evenimente organizate de ei. Mai ales când vine vorba de fosta miliție, de fosta mare armată a României ori, nu-i așa, de fosta aviație glorioasă.

Însă când vine vorba ca eu să fiu invitat la un eveniment, despre care este în interesul celui care mă invită să scriu în media locală, de deja prea multe ori, îmi apare o invitație pe facebook. Un facebook pe care, trebuie să vă spun de la început, nu îl folosesc zilnic, uneori, trec zile întregi, poate și o săptămână fără să mă loghez. Deh, așa-s țăranii.

În schimb, îmi accesez adresa de e-mail, de mai multe ori pe zi. Deci șansele ca eu să-mi pot face munca de jurnalist dacă sunt contactat pe mail sau la telefon, cresc înzecit. De aceea prefer un atare mod de comunicare celui care mă pune să confirm participarea, ori să bifez ”nu particip” sau ”nu știu”. Apoi, dacă bifez ”particip”, să-mi văd fața lângă a altor colegi pe care oricum îi văd mai des decât aș dori. Unde mai pui că dacă îmi vede cineva fața în dreptul invitației la evenimentul respectiv, există șanse mari ca omul acela să nu mai participe. Deci, pentru a nu vă aduce prejudicii, stimați organizatori de evenimente, folosiți cu încredere adresa mea de e-mail, sau pe cea a redacției, ori dați-mi un telefon.

Bun, postăm pe facebook toate prostiile, poze de pe unde mai umblăm, comentăm, vedem ce mai fac prietenii noștri din depărtare. Dar când vine vorba de lucruri serioase, haideți să nu folosim rețelele de socializare.

Mai există un mod de a fi invitat la evenimente, pe care îl detest. De fapt, când se întâmplă asta, cu siguranță nu dau curs acelor invitații. Este vorba de invitațiile pe care cineva mi le face în momentul în care mă întâlnesc cu el pe stradă. Există nenumărate vernisaje de expoziții la care nu am participat din această cauză. Nu este vorba de orgoliu aici, ci de poziția celor care au nevoie ca tu să informezi cât mai mulți oameni dar nu fac un minim efort în a te contacta într-un mod normal și firesc. Uneori, tehnologia ne distruge bunul simț.

Poate că suntem unii mai de modă veche, însă, lăsând la o parte ofuscările care nu sunt numai ale mele, mai sunt și alți confrați care gândesc la fel ca mine, să trecem cu anti-ditirambele noastre spoite, la ultimele probleme ale urbei.

În oraș, problemele s-au acutizat și înmulțit odată cu alegerile locale din iunie. După alegeri, toată lumea spera că se vor limpezi apele, că învrăjbirea crescândă dintre partizanii diferitelor culori politice se ca stinge, însă realitatea ne arată cu lucrurile nu stau deloc așa. A venit și referendumul, iar eu am sperat, alături de alte milioane de oameni, că lucrurile se vor reașeza într-o matcă normală a unui stat european. Vezi să nu! Curtea Constituțională a României ne prelungește starea de ”război dintre noi”, cum spune o frumoasă rugăciune a ortodocșilor. Când se va termina oare, Doamne? Când ne putem vedea de treabă iar cei pe care i-am ales să poată cu adevărat lucra?

Pentru că, Slavă Domnului, este de lucru! Străzile noastre sunt tot pline de gropi, bazinul de înot încă nu e gata, lucrările la Grădina Zoologică s-au oprit, locurile de muncă promise nu apar, zonele contaminate ale orașului, de care unii s-au folosit din plin în campania electorală, acum au fost uitate, dacă au ajuns la putere.

Iar oamenii văd asta. Turdenii, am spus-o de nenumărate ori, nu sunt proști. Sunt numai prostiți uneori, de obicei cu televizorul.

În Consiliul local Turda, ultima ședință a mai marcat o noutate a ultimilor ani. Blocajul. Structura acestui for, așa cum a rezultat ea în urma alegerilor din 10 iunie, permite coaliției PSD-PNL-PC-PP DD să facă ce vrea când este vorba de hotărâri obișnuite. Când vine vorba de cele legate de buget, de urbanism etc., este nevoie de votul unui număr mai mare de consilieri decât are în prezent coaliția amintită. Așa s-a întâmplat, bunăoară, la ședința extraordinară de vineri, când coaliția nu și-a putu ”trece” proiectul de hotărâre care viza înființarea unei noi asocieri legată de echipa de fotbal a orașului. Iar astfel de blocaje vor mai apărea în perioada următoare, iar pentru ca o astfel de hotărâre să treacă, trebuie neapărat ca grupul de consilieri PSD-PNL-PC-PP DD să cadă la o înțelegere cu cei din PD-L – UDMR.

În final, iată ce zice legea nr 215 din 2001 a administrației publice locale, iar consilierii de la Turda trebuie să știe pe de rost, pentru a nu uita nicio clipă: „2) Hotărârile privind contractarea de împrumuturi, in condițiile legii, administrarea domeniului public si privat al comunei sau al orașului, participarea la programe de dezvoltare județeana, regionala, zonala sau de cooperare transfrontaliera, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localităților si amenajarea teritoriului, precum si cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu organizații neguvernamentale, cu persoane juridice romane sau străine se adopta cu votul a cel puțin doua treimi din numărul consilierilor in funcție.
(3) Hotărârile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale se adopta cu votul majorității consilierilor în funcție. Daca bugetul local nu poate fi adoptat după doua ședințe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anului precedent pana la adoptarea noului buget local, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data intrării in vigoare a legii bugetului de stat.”