Un ziarist adevărat refuză să joace în piese regizate de alții

Un ziarist poate deveni o personalitate sau o personulitate. El alege.

Trăim vremuri în care mulți se cred ziariști. Fiecare dintre cei care știu scrie o propoziție fără semne de punctuație și cu punct la final crede că poate fi jurnalist. Unde îi mai pui pe cei care umplu spațiul virtual cu câte o poză de o calitate jalnică și care cred că, uau, ce mare fotoreporter este el. Dar toți aceștia vor să fie jurnaliști crezând că a fi ziarist înseamnă să participi la ședințe plicticoase unde caști și tu ca în parlament, ori la depuneri de coroane iar tu, după ce scrii o compunerea jalnică, din care transpar carențe imense în cultura ta generală, în istorie, de pildă, ești mare ”ceva”. Alții cred că a fi jurnalist înseamnă să-ți rezolvi tot felul de probleme personale că, deh, te cunoaște primarul, te cunosc consilierii locali, ești un fel de vedetă, nu? Din nou, greșit! Mai sunt unii care cred că noi, ziariștii, suntem ca aceia de pe vremea comunismului, ne dedăm la grețoase chiolhanuri alături de protipendada zilei, dar nu este așa.

Nu o să dau lecții nimănui despre ce înseamnă să fii jurnalist. Trebuie doar să se rețină că este o meseria ca oricare alta, cu bune și rele. Trebuie să se înțeleagă că este o meserie care îți acordă tot atâtea libertăți și constrângeri ca oricare alta. Vreau doar să le spun celor care cred că pot fi jurnaliști doar pentru că au un aparat foto și suficienți bani ca să își facă un site pe net că se înșeală. Se înșeală pe ei dar nu pot înșela cititorul, cel care dă verdictul, cel care spune întotdeauna cine este ziarist și cine nu.

Începutul acesta de mai cu vreme superbă a marcat mai multe zile de mare importanță pentru toți turdenii dar și pentru ziariștii urbei. Începând cu Ziua Libertății presei. Apoi au urmat zilele aniversare ale Ziarului 21 despre care, chiar dacă nu eu trebuie să vorbesc, pot, totuși, să-mi exprim o opinie. Cu această ocazie colegul Marian Oprea a realizat și un filmuleț, foarte reușit, pe care vă invit să-l vizionați, când aveți un sfert de oră liberă.

Ziarul 21 a ajuns la nouă ani după ce, în cadrul său au lucrat aproape toți ziariștii care și-au dedicat municipiilor Turda și Câmpia Turzii, dar și comunelor din zonă, ultimii 15 ani. Este ziarul cel mai longeviv din istoria post-decembristă iar meritul este al tuturor celor care l-au construit și modelat după dorința cititorilor, dar nu până la absurd. Eu am lucrat la multe publicații locale, aproape la toate, iar de aceea pot să afirm fără să greșesc că puterea unui ziar local vine de la echipa de marketing. Degeaba ai ziariști competenți (deși ei sunt cei care aduc cititorii) dacă nu știi să faci rost de banii necesari pentru dezvoltarea unui ziar, fie el și săptămânal. De aceea, așa cum am făcut-o și în filmulețul de care am amintit, îi felicit pe cei care au muncit în acest sector, mai ales pentru faptul că, în cei nouă ani de pe piață, au reușit să facă bucuroși sute de câștigători ai premiilor oferite de publicație, cu diferite ocazii.

Timp de 7 ani, așadar, am văzut Ziarul 21 de dinafară, iar în ultimii doi ani am reușit să-i cunosc mai bine pe cei de aici. Genul scriitoricesc s-a schimbat în toți acești ani, în funcție de cei care au lucrat ca jurnaliști, pentru că redactorul este cel care își pune amprenta pe imaginea ziarului. Iar ce a făcut, din acest punct de vedere, să reziste un săptămânal 9 ani, este tactul de care a dat dovadă conducerea publicației în fața diferitelor interese politice care, inevitabil, se abat asupra oricărei publicații și asupra oricărui ziarist.

Există un moment, sau chiar mai multe, când orice ziarist trebuie să se confrunte cu încercarea din partea potentaților zilei, de a-i altera libertatea cuvântului scris sau rostit. Dacă în acele momente știi și poți să iei decizii corecte, libertatea îți este asigurată. Dacă nu, devii o simplă unealtă a propagandei unuia sau mai multor partide politice, cu avem exemple prea multe între colegii din presa locală, oameni incapabili să prezinte situația exact cum este și care încearcă să îi facă pe cititori și opinia publică să simpatizeze cu mai știu eu ce ”personulitate”. De fapt, în viață, există un singur pas între o decizie corectă și una pe care o vei regreta, probabil, toată viața, pentru că, de obicei, în cazul deciziilor importante, nu mai există drum de întoarcere.

De multe ori mi s-a reproșat cu nu sunt echidistant, fără să mi se aducă argumente, doar pentru că nu am relatat așa cum ar fi vrut persoana respectivă un eveniment. Nu am s-o fac nici de aici înainte pentru că un ziarist local cu vechime este foarte important prin natura cunoștințelor sale acumulate cu privire la multiple persoane sau evenimente. Un ziarist adevărat, în opinia mea, este cel care refuză să joace o piesă regizată de alții.

Revenind la publicația de față, care anul viitor va serba un deceniu de activitate, despre echipa redacțională, chiar nu se cade să vorbesc eu, deși modestia nu mă caracterizează, însă pot să-i felicit pe colegii mei: Denisa Mărginean, Daria Preda și, bineînțeles, Marian Oprea. Această formulă redacțională actuală este una foarte bună pentru că persoanele care o compun sunt atât de diferite , au simpatii și antipatii atât de variate și de… altele, încât echidistanța jurnalistică este respectată, de la sine, prin simpla amprentă a respectivilor ziariști.

Deci atenție, stimați dornici de a deveni ziariști: între jurnalist cu personalitate și ziarist ca ”personulitate” este  o foarte mare diferență. Dată de caracter și muncă. Iar exemplele din presa turdeană (cărora li se adaugă și colegii din Câmpia Turzii) sunt suficient de grăitoare.