Nu prea avem de ales, la alegeri…

Dacă ar fi să aleg o femeie în funcția de președinte a țării, Elena Udrea nu ar fi prima mea opțiune. Mai ales că avem alternativă în Monica Macovei.

În primul rând pentru că nu e totuna să ajungi acolo sus, în vârful piramidei politice românești muncind pe brânci, luând decizii contestate, luptându-te chiar cu șeful tău care vrea ca gloata ta sa o ia pe alt drum, ori să fii preferata sa încă de la început, atât de preferată încât țara nu-l mai suportă nici pe el și nici pe tine, să faci bazine și terenuri de fotbal doar pentru a băga banii țării în buzunarele acoliților tăi este un lucru care lasă urme și care te stigmatizează mai pronunțat decât pe Milady din ”Cei teri muschetari”, a lui Dumas.

Monica Macovei pe care o simpatizez foarte mult, și despre care cred că este o femeie curajoasă, cu lupta sa pentru justiție, nu poate convinge o națiune ca a noastră că este capabilă să nu se lase intimidată și chiar condusă de marii mahări care vor să-și vadă interesele la adăpost. Mulți spun că România nu este pregătită pentru un președinte femeie. Eu spun că asta este o prostie. Dacă țări mai mari și mai bogate pot fi conduse, a noastră de ce nu ar putea fi? Așa spuneau analiștii politici americani și înainte de alegerea lui Barrack Obama: ”America nu este pregătită pentru un președinte de culoare!” Ei, iete că a fost…

Românii au nevoie de un om puternic acolo, la Cotroceni, un om care să reușească stabilitatea pe toate planurile, stabilitate și o pace atât de necesare dezvoltării economice a țării și recâștigării respectului celorlalte țări. Un respect pe care, nu vă fie cu supărare, l-am pierdut în ultimii ani. Uitați-vă cum este privită, spre exemplu, Polonia. De ce să nu fim și noi așa. Avem nevoie, ca de aer, de un om pe care ni l-a descris Băsescu. Fostul, de acum, președinte, a fost într-adevăr un președinte-jucător, extrem de implicat, poate prea implicat. Cu bune și rele, el ne-a arătat cum trebuie să fie următorul președinte al țării: în anumite domenii ca el, în altele, dimpotrivă.

Băsescu se confruntă acum cu rezultatele politicii sale, aceea de a nu pregăti un urmaș al său care să candideze cu șanse mari la fotoliul de președinte. Lupta sa din interiorul PDL, orgoliile și pedepsele, demonstrațiile pe care a ținut neapărat să le facă pentru a arăta ”cine e șeful”, l-au adus aici. Acest lucru este valabil și în politica locală, se pare, când vine vorba de PDL. Cel puțin la Turda, deputatul Irimie a motivat și prin aceasta plecarea sa din partid, că nu este lăsat să se afirme. La fel și la Câmpia, unde Ioan Vasinca și PDL nu pregătiseră pe nimeni ca alternativă pentru alegerile din 2012. De ce oare, monarhiile sunt mai stabile, iar predarea ștafetei de la un lider la altul este mult mai lină în cadrul acestor organizări statale? Trebuie să ai planuri de lungă durată, planuri de perspectivă. România este, însă, o țară unde liderii politici apar și dispar în doar câțiva ani, devorați de ceilalți, asemenea situației din Senatul Roman de pe vremea lui Iulius Cezar. Ce a învățat acest popor de atunci până în prezent. Nu mare lucru, nu-i așa?

Revenind la candidații la prezidențiale, ”specialiștii” din gura pieții au păreri împărțite. Ce surpriză! PSD-iștii sunt absolut siguri că Ponta devine președinte din primul tur, ceea ce ar însemna  o legitimare, să recunoaștem, peste așteptări. ACL-iștii în schimb, demoralizați și de sondaje, susțin că Iohannis are să-l ”facă” pe Ponta în turul al doilea, când voturile sale din primul tur se vor cumula cu cele ale candidatei îmbrăcată de la Prada. Unii nu înțeleg că, aliați de conjunctură, cum au fost și în Alianța ”DA” și în USL, mândrii PDL-iști nu vor vota, mulți dintre ei, cu Iohannis, dând putere prea mare acelui partid, cu care după prezidențiale, în acest caz, nu ar mai avea ce negocia, urmând să se predea la mila liberalilor, dizolvându-și portocaliul într-o mare galben-albastră. Cealaltă parte de democrat-liberalilor, cea care au plecat capul sub stindardul mărului, simbol al păcatului primordial ales de cineva care râde cât de clar a ales acest simbol pentru prostimea ce-l urmează, orbi și surzi, ei, bine, ceilalți, vor merge după Băsescu, cum au făcut evreii plecați din Egipt urmându-l pe Moise, în încercarea de a ridica privirea peste o vreme, din nou, ca lideri ai dreptei, cel mai probabil revitalizând un partid istoric, cum este PNȚCD. Așa se va încheia ciclul de treizeci de ani, de la Revoluție, pe scenă găsindu-se în 2020 trei mari partide: PNL-PNȚCD-PSD, antagoniste între ele și cu satelitul UDMR, care este atras, întotdeauna de învingător.

Candidații care nu sunt în top 3, candidații secundari, să-i numim, înseamnă pentru alegător doar o pierdere de timp și de bani, însă pot însemna și o mică victorie pentru candidații de dreapta, amânând finalul meciului pentru turul secund. Cei pe care se vor concentra electorii, de fapt, sunt doar doi, Ponta, care av fi votat, arată sondajele, masiv, în toate regiunile țării, și un Iohannis eminamente transilvan, care ar trebui să dea o bătălie foarte dură și grea pentru electoratul din sudul și din estul țării. Acolo este aproape fără șanse, mai ales că are de explicat cum au apărut niște case din centrul Sibiului în proprietatea sa, când era primar. Poate în turul doi, cu niște tactici electorale profesioniste și o eventuală confruntare față în față cu Ponta, să mai câștige ceva sprijin în acele zone.

Avem nevoie de Europa. Avem nevoie de un statut corect în interiorul Uniunii Europene. Cine ne poate reprezenta mai bine, în acest sens?

Românii au nevoie, totuși, de un președinte cinstit. Ei nu pot fi reprezentați de un om pătat, de un om cu tinicheaua legată de picior. România anului 2014 trebuie să se ridice în picioare și să-și ia locul demn în marea familie europeană, locul meritat după performanțele economice, realitățile geo-strategice și după numărul de harnici cetățeni. Președintele nostru nu mai poate fi un măscărici la întâlnirile de la înalt nivel. El trebuie să ilustreze România și să o readucă măcar acolo unde a dus-o Ceaușescu, pentru că acum suntem mult mai jos, orice ar spune cei care contestă acest fapt.

Iar dacă va fi să fie Ponta acel președinte, așa cum spun sondajele, ei bine, ”Mickey Mouse” Ponta ar trebui să-și ia poziția în serios, să nu mai stea într-o barcă gonflabilă trasă de pompieri, ci să-și ude picioarele destul de lungi de la natură, ajutându-și poporul. Dacă nu va fi așa, vom mai bifa niște ani de stagnare și de stat în mocirlă a acestei națiuni. Doamne ferește să fie, dacă ajunge președinte, un Ponta cum era Iliescu, să permită iar celor din partidul său să-și creeze grupuri de interese care să secătuiască România la toate nivelurile. Pentru că, atunci, pe cine vor mai vota românii?

Cert este că, în acest moment, românii și-au învățat lecția, ei vor vota, așa cum fac marile democrații occidentale. Românul va vota cu reprezentanții clasei sociale căreia îi aparține. Săracii cu cei care prin guvernările lor au ajutat săracii, întreprinzătorii și patronii cu cei care le garantează un sistem economic avantajos, iar super-bogații vor sponsoriza toate taberele, după exemplul dat altădată de răposatul Patriciu, pentru a-și pune bogățiile adunate mai mult sau mai puțin licit, la adăpost.