Serviciile foto-video, cenuşăresele nunţilor din Turda şi Câmpia-Turzii

Motto: 

"Zâmbetul durează doar o clipă dar amintirea lui o viaţă întreagă"

Au trecut aproape două luni de la începutul "sezonului nunţilor" şi cu toate acestea sunetul specific al acestora nu s-a auzit ca în alţi ani. Motivul ar putea fi criza mondială, pe care dăm vina pentru orice.
Dar să revenim la ceea ce ne interesează astăzi, şi anume serviciile oferite celor care doresc să-şi lege destinele. După cum se observă în ultimii ani, nunţile nu mai pot fi considerate o afacere din care să scoţi ceva bani şi să-ţi cumperi un apartament, în multe cazuri nu se poate vorbi nici măcar de un avans la un credit pentru casă.
Şi totuşi, unele servicii sunt considerate neimportante, fiind atât de marginalizate încât ajung să devină un sac de cartofi cumpărat din piaţă. Asta se întâmpla cu fotografiile şi filmările la nunţile din cele două oraşe de pe Arieş (să nu uităm împrejurimile).
Dacă în unele state ale lumii, serviciile foto-video au o importanţă majoră, chiar esenţială, ajungând aproape de a se filma la nivel hollywoodian (părerea mea că în materie de nunţi asiaticii au ajuns să depăşeasca orice aşteptări în domeniu), în cele două oraşe de pe Arieș lucrurile stau exact pe dos, deşi ne aflăm la doar 30 km de Cluj-Napoca.
În ultimii ani Clujul a investit în ceea ce priveşte nunţile cam în toate serviciile, şi mă refer aici la cei care oferă astfel de servicii, foto-video nefăcând excepţie.
Acest aspect s-a vazut în ofertele apărute la Salonul Nunţilor: filmări de genul Full-HD, 3D, cu două sau trei camere, fotografii 3D, sedinţe Trash The Dress sau Love Story sunt acum la îndemâna oricui doreşte, şi asta încă de anul trecut.
La polul opus ne aflăm noi, de parcă am trăi izolaţi de restul lumii şi tehnologia nu apare decât peste vreo cinci ani când în alte părţi ale ţării este deja înlocuită cu ceva mai nou.
Din sezonul 2010 investiţiile în echipament de filmat şi fotografiat la nunţi în oraşele noastre a devenit un chin pentru cei mai mulţi dintre cei care oferă aceste servicii.
Spun asta deoarece la noi diferenţa de preţ între ceva prost făcut şi cu echipament semi-profesional sau în unele cazuri de amatori, pe de o parte, şi serviciile de calitate cu un echipament profesional şi dedicat pentru astfel de cazuri, pe de altă parte, este mică, vorbind de ordinul a câteva sute de lei, în timp ce în reşedinţa de judeţ diferenţa ajunge la ordinul sutelor de euro, chiar a o mie de euro, în unele cazuri. Astfel investiţiile în calitate ale celor din urbea clujeană sunt la ordinea zilei. Din această cauză nivelul final al serviciilor lasă de dorit în cele mai multe cazuri.
Dacă în Cluj există camerani şi fotografi care preferă sa aibă o nuntă la două săptămâni, dar să câştige cât pentru patru nunţi, crescând astfel calitatea produsului finit, aici se preferă cât mai multe pentru a scoate acelaşi profit.
Din păcate pentru cei ce urmează să se căsătorească, cu regret putem spune că si ei au o oarecare vină fiindcă, faţă de clientela din Cluj, parcă celor de la noi le lipseşte implicarea, imaginaţia şi cultura artei, pentru că, să o spunem drept, totuşi fotografia şi filmarea sunt forme de artă.
Şi am spus din păcate pentru că în cele mai multe cazuri prima întrebare care se adresează celor care oferă aceste servicii este "da' cât costă?", iar de aici e totul pierdut, pentru că cei care oferă şi sunt interesaţi să ofere calitate sunt demoralizaţi, neavând cui să ofere servicii superioare calitativ, iar pe cei care fac acest lucru ca pe o "muncă de weekend" îi stimulează doar că mai fac un ban, fără să-i intereseze ce anume vor livra la finalul nunţii.
Pe lângă interesul arătat de majoritatea mirilor pentru cât costă astfel de servicii, mai urmează partea mea preferată "da' cât mai laşi?", acesta fiind motivul pentru care am spus la începutul articolului că cele doua servicii sunt ca nişte saci de cartofi aşezaţi pe o tarabă în piaţă.
"Da' cât mai laşi" este şi motivul pentru care unii dintre aceia care oferă aceste servicii folosesc pe lângă echipament semi-profesional sau achiziţionat second-hand şi consumabile refolosite sau de proastă calitate, ceea ce duce la o scădere a preţului serviciului şi implicit la o scădere dramatică a calităţii lui.
În cazul în care cel care oferă o calitate superioară a serviciului foto sau video - la această categorie mă refer - reuseşte să încheie un contract cu viitorii miri, apare o nouă problemă, şi anume starostele.
Se ştie că în zona noastră un staroste trebuie să fie şi un bun organizator. El trebuie să organizeze, împreună cu mirii, şi celelalte servicii care se vor perinda pe la nuntă, orele şi locaţiile, asta cu aproximaţie.
În fapt acest lucru se întâmplă foarte rar şi de cele mai multe ori cei mai multi nu ţin cont de fotograf şi cameraman ajungându-se la situaţii când aceştia nu mai au timp
să-şi facă munca sau o fac în grabă.
De cele mai multe ori furtul timpului pentru poze duce la neîndeplinirea de către fotograf a contractului încheiat şi generează o publicitate negativă pentru acesta.
Am lăsat spre sfârşit partea de investiţie pentru a înţelege mai bine ce înseamnă aceste servicii.
Investiţiile pe care le presupun aceste doua servicii sunt atât de natură financiară, dar mult mai importantă, spun eu, formarea profesională în domeniu.
La partea financiară putem scrie un roman întreg despre ce s-ar preta achiziţionării în domeniu, dar rămânem doar la nivel de o cameră video şi un aparat foto.
În cele mai bune cazuri echipamentele achiziţionate sunt amortizate într-un singur sezon, şi am zis în cele mai bune cazuri, iar spre "disperarea" unora mai trebuie, în mod normal, şi schimbate la trei, cel mult patru ani.
Pe langă cheltuielile foarte mari cu echipamentele urmează consumabilele: casete, dvd-uri, carcase etc. În funcţie de calitatea materialelor diferenţele de preţ sunt destul de mari, aşa se ajunge la situaţii în care, apelând la firme consacrate în materie de consumabile, acestea pot ajunge şi până la 30% din valoarea serviciului.
De cele mai multe ori oamenii cred că după terminarea nunţii cameramanul sau fotograful "nu face nimic pentru acei bani". Total greşit. Şi în timpul pauzei dintre sezoane, aceia care pun la dispoziţie astfel de servicii muncesc pentru a pregăti nou sezon şi pentru a se perfecţiona. Din păcate perfecţionarea la noi în cele mai multe cazuri este aproape inexistentă sau lipseşte; nu se ţine cont de cele mai simple reguli de filmare sau fotografiere, de editare a materialelor brute, şi in cele mai rele cazuri nu se lucrează cu setări manuale ale echipamentelor pentru a putea valorifica proprietăţile maxime ale acestora. Sunt şi excepţii, dar prea puţine pentru a putea scoate la lumină arta acestor servicii.
Din păcate nu se poate acoperi într-un articol situaţia în care au ajuns aceste două servicii şi de ce se pot considera cenuşăresele nunţilor de la noi.
Concluzia de final şi sfatul pentru viitorii miri ar fi ca aceştia să acorde o atenţie sporită când vine vorba de căutarea şi alegerea unor servicii de calitate deoarce odată ce serviciul a fost prost făcut şi compromis, rareori se mai remediază cu adevărat ceva, presupunând doar eforturi sporite, cheltuială inutilă si calitate incertă.