Pop vs. Miclăuş

La începutul şedinţei de consiliu, consilierul PNL Virgil Pop s-a arătat în total dezacord cu ceea ce urma să se întâmple, anume nu neapărat revocarea din funcţii a membrilor consiliilor de administraţie de prin regiile turdene, cât mai degrabă alegerea noilor membri, pentru că, zicea Virgil, „încălcăm prevederile hotărârii 189”, cum ar veni, dacă hotărârea 189 e respectată, discutarea anumitor puncte de pe ordinea de zi ar fi nelegală. Pentru cei care nu mor de dorul administraţiei publice locale, 189 este Hotărârea de Consiliu Local nr. 189 din 30.11.2007, privind aprobarea sistemului de desemnare a consiliilor de administraţie ale regiilor din subordinea Consiliului Local al municipiului Turda, hotărâre care se poate downloada de aici.

Pop milita, cum ar veni, pentru scoaterea de pe ordinea de zi a proiectelor de hotărâre privind desemnarea noilor membri în CA ale regiilor. De ce? Pentru că, susţinea Pop, primul articol al acestei hotărâri spune că (şi cităm de pe internet) „Se aprobă instituirea unui sistem de desemnare a directorilor generali ai regiilor din subordinea Consiliului Local al municipiului Turda, care are la bază criteriul profesionalismului, modalitatea de selecţie fiind cea a unui concurs de proiecte de managament, comisia de examinare fiind numită prin hotărâre a consiliului local”. Şi cum penelistul nu vedea nici tu criteriul profesionalismului, nici tu concurs de proiecte de management, nici tu comisie de examinare prin proiectele de hotărâre ale grupului portocaliu, a simţit nevoia să se sesizeze contra vântului. Pentru că nu-l lăsa inima să bage mâna în foc pentru performanţa garantată de numirea unei persoane numai că aşa era de părere, de exemplu, Andreea Morar, care nici n-a semnat unele proiecte de hotărâre – apropo, dar a dat din gură în plen, că da, că, adică, e de acord cu coledzii (Ia să nu fi fost!). În fine...
Acelaşi Virgil Pop amintea şi de articolul 2 al aceleiaşi hotărâri, articol în baza căruia era de acord că „ceilalţi membri vor fi numiţi prin hotărâre de consiliu local”. Da, dar cum e cu directorii generali? Că de aceea a venit Pop cu propunerea ca iniţiatorul să-şi retragă proiectul, sau să vină cu unul... legal. Oau! Păi ideea asta a venit ca o adiere cu pumnul în plexul solar pentru iniţiatorul proiectului. Pentru că iniţiatorul proiectului eram noi, patria, reprezentanţii mulţimii, cei din grup, din cel portocaliu, care tăceam tehnic la o adică, dacă tot aveam purtător de cuvânt. Ei bine, acesta a fost momentul în care Miclăuş a considerat oportun să-i dea la pelvis lui Pop: „îmi pare rău să vă corectez, dumneavoastră fiind jurist, dar noi aici luăm în discuţie membri CA, nu directorii generali. Aţi văzut undeva în proiectele de hotărâre că e vorba de directori?”. Teoretic, corect. Suporterii portocalii îşi fluturau deja fularele în vânt şi se mai ştergeau cu ele de caniculă... Degeaba din tribune Săveanu făcea galerie cum că Miclăuş a făcut henţ cu mâna în exact careul semantic al afirmaţiei şi degeaba spunea Săveanu că „directorii se aleg dintre membrii CA-urilor”, că Pop era în corzi, iar Miclăuş râdea la gândul că Săveanu nici n-are drept la cuvânt, completând că „mărim CA-urile”. În acest moment Clara Adamosy simţea prin şale nevoia să arunce prosopul şi, în calitate de preşedinte de şedinţă – probabil chiar fără să-şi dea seama – a început să ţeasă un laţ frumos, de borangic, în jurul gâtului grupului PNL din consiliul local (Pop - Berchişan); dar despre asta, într-un al articol. Cum „în care?”. Căutaţi prin ziar, vedeţi...
Şi că am încheiat acest articol făcându-vă curioşi, să ne relaxăm derulând înapoi până acolo unde Miclăuş spune că pot mări CA-ul, pentru directori generali. Deci să ne-nţelegem: HCL 189/2007 spune clar (şi aici mai ocoliţi din cacofonii, că asta e!) că directorii, că comisie, că competenţă, că proiecte de management, dar mai ales... că concurs. Or, mâţa moartă deja se odihnea pe mesele consiliului local – doar Pop a văzut-o el, că degeaba n-a vorbit. Miclăuş a văzut-o şi el, dar a mai văzut şi că ea zăcea cu HCL 189 pe piept şi, brusc, şi-a amintit de concursuri. Iar cum la un concurs nu poţi să interzici nimănui să participe, respectiv nu-i poţi trimite la concurs doar pe cei deja aleşi, „mărirea consiliilor de administraţie” e vorba dulce în care Miclăuş dădea să învelească mâţa. Pop n-o mai fi continuat şi l-a lăsat pe Miclăuş să gafeze intenţionat pentru că pe el, pe Pop, l-or fi mâncând degetele să se joace puţin de-a contenciosu’ administrativ. Mai ştii. Numai că, una peste alta, toată lumea era fericită: mâţa moartă respira. A legalitate.
Suuuuper! Ţineţi-o tot aşa!