Trebuie să achităm mai întâi amenzile, pentru a ni se permite să plătim impozitele și taxele locale

Ca o noutatea pentru acest an, conform noului Cod de procedură fiscală, contribuabilii trebuie să-și plătească mai întâi amenzile și abia apoi pot să-și achite impozitele. Această prevedere, cuprinsă la art. 165 din noul Cod de procedura fiscala, vine să dea o mână de ajutor organelor fiscale locale în sensul încasării amenzilor emise și neplătite de contribuabili. Totodată însă, această măsură ar putea îngreuna plata impozitelor de către persoane care au acumulat amenzi în valori mari, cum ar fi categoriile sociale cele mai sărace care au acumulat amenzi de ordinul zecilor și sutelor de milioane, pentru diferite contravenții.

Iată ce stipulează art. 165 din noul Cod de procedură fiscală: „Ordinea stingerii obligațiilor fiscale
(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligații fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, atunci se stinge obligația fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: a) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii; b) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală.
Aceste prevederi nu se aplică în cazul plății taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.
(3) În scopul stingerii obligațiilor fiscale, vechimea acestora se stabilește astfel:
a) în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;
b) în funcție de termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1), pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii;
c) în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;
d) în funcție de data primirii, în condițiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituții.
(4) Pentru beneficiarii unei eșalonări la plata, ordinea de stingere este următoarea:
a) ratele de eșalonare și/sau, după caz, obligațiile fiscale de a căror plata depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;
b) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurență cu suma eșalonată la plată sau până la concurență cu suma achitată, după caz.”

Excepția este așadar cea prevăzută la art. 1 pct. care definește: „36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituţii sau autorităţi publice, fără existenţa unui echivalent între cuantumul taxei şi valoarea serviciului;”