Un ultim omagiu adus actorului Petru Felezeu (1919 – 2015)

În semn de respect, pentru punctarea sintetică dar totodată cuprinzătoare a omului de teatru și film care a fost Petru Felezeu, ultimul supraviețuitor din prima trupă de teatru de la Turda, redăm mai jos cuvintele nepotului său, prof. univ. dr. Călin Felezeu,  care ne-a vorbit cu amabilitate și elocvență despre merituosul său unchi, Dumnezeu să-l aibă în pază:

„A debutat ca actor la Teatrul de Stat Turda în 1948 şi până la data de 17 februarie, dată la care a încetat din viaţă, a fost ultimul supravieţuitor din prima trupă de teatru a Teatrului de Stat din Turda. A avut o activitate deosebit de prodigioasă la acest teatru, jucând în foarte multe piese de teatru româneşti şi străine, fapt care l-a făcut remarcat de către regizorii vremii, dovadă că la scurtă vreme, la mijlocul anilor ‘50, a fost transferat prin concurs la Teatrul Naţional din Cluj, unde a interpretat roluri memorabile. Se pare că a fost unanim apreciat spunându-se despre domnia sa că a fost poate cel mai bun interpret al rolului Brânzovenescu din “O scrisoare pierdută” din perioada anilor ‘50 – ‘70. De asemenea, a fost un foarte bun interpret al unor piese celebre la acea vreme la naţionalul clujean, piese foarte curajoase pentru vremea respectivă, mă gândesc aici la ”Opinia publică” a lui Aurel Baranga, dar şi într-o serie de piese de teatru aparţinând dramaturgiei sovietice. Chiar la un moment dat, într-o discuţie cu dânsul, mi-a spus că rolul cel mai apropiat sufletului său a fost un rol de creaţie dintr-o piesă, nu mai reţin bine autorul, piesa se numeşte Poveste din Irkutsk (n.a. – de Aleksei Nicolaevici Arbuzov). Deasemnea a avut fructuoase colaborări la Televiziunea Română, la teatrul TV, dar şi Radiodifuziunea Română la teatrul radiofonic.

Un moment mai special a fost la sfârşitul anilor ‘60 când pe piaţa dramaturgică românească au început să apară reluări ale unor piese celebre din perioada interbelică, redescoperite şi repuse la adevărata lor valoare. Mă gândesc aici la piese precum ”Omul cu mârţoaga”, ”Steaua fără nume”, ”Jocul de-a vacanţa” şi, mai ales, o piesă de teatru ”Omul care a văzut moartea” şi acesta mi s-a părut mie ca fiind unul dintre rolurile emblematice pe care le-a avut unchiul meu, în sensul în care a avut o colaborare pe parcursul mai multor stagiuni cu Teatrul Giuleşti şi a jucat în tandem rolurile principale cu marele actor de comedie român Ştefan Bănică, cu succes foarte mare la public, a jucat practic în toate sălile de teatru din România cu casa închisă, cum se spune acum.

Din păcate pentru el a fost descoperit ca actor de film relativ târziu, la o vârstă înaintată, peste 60 de ani. Totuşi, a lăsat câteva filme în urma sa, amintesc aici O lacrimă de fată şi mai ales un film care m-a marcat în adolescenţă şi în tinereţe, este vorba de ”Femeia din Ursa Mare” unde a avut un rol memorabil remarcat de critica vremii din acel moment, este vorba de Baciul Urca, un rol în care a interpretat un şef de echipă oşean care, împreună cu ortacii săi, pleca primăvara şi se întorcea toamna acasă muncind prin ţară, fie la tăiat lemne, fie la muncile cele mai grele în agricultură sau în mediul urban. Ce este remarcabil la această realizare a lui artistică este faptul că pregătirea rolului pentru ”Femeia din Ursa Mare” a durat mai bine de un an, perioadă în care unchiul meu s-a autoizolat, şi-a impus un mod de viaţă, s-a dus într-un sat din Ţara Oaşului şi timp de un an de zile a trăit exact cum se trăieşte în Ţara Oaşului, în aşa fel încât, în momentul în care au început filmările, nu mai era Petru Felezeu, era Baciul Urca, a intrat efectiv în rol uimind regizorii. Dânsul mi-a povestit că acelaşi lucru l-a făcut un mare actor britanic, Richard Harris care, atunci când a pregătit rolul celebru din Oliver Cromwell, trei ani de zile a trăit exact ca în secolul XVII ajungând la performanţa de a vorbi exact aşa cum vorbea Oliver Cromwell.

A fost un actor foarte dedicat, din păcate nu a fost remarcat şi nu a fost folosit la adevărata lui valoare. Ultimul rol pe care l-a interpretat a fost într-o piesă, de fapt un film TV regizat de regretata Anca Arion, care a fost filmat la Turda şi în care au jucat actori din Turda precum Radu Botar, este vorba de punerea în film TV a piesei ”Meşterul Manole” a lui Lucian Blaga unde a jucat rolul vestitorului.

A avut o activitate teatrală deosebită, a fost dedicate scenei şi, mai presus de orice, a iubit acea scândură pe care toţi actorii suferă, renasc şi mor odată cu personajele lor. Dumnezeu să-l odihnească!”

(Foto: Petru Felezeu în rolul ”Baciul Urca”din producția cinematografică ”Femeia din Ursa Mare”a Casei de Filme 5 în regialui Alex Petrigenaru – 1982)