Să nu-i uităm pe cei uciși dar să-i iertăm pe unguri

Duminică, 7 octombrie 2012, 50 de oameni au participat, după slujba de la Catedrala Ortodoxă din Turda, la comemorarea victimelor hortyştilor maghiari de la Hărcana. Comemorarea are loc, în fiecare an, în prima duminică din luna octombrie, la monumentul ridicat în dreapta Catedralei Ortodoxe din Turda cu sprijinul Consiliului local al municipiului Turda și al defunctului Partid al Unității Naționale a Românilor (PUNR).

An de an sunt comemorate printr-un parastas cei 18 români uciși cu bestialitate de armata hortystă.
Atunci, în acel septembrie negru, linia frontului era chiar pe linia cursurilor de apă Mureș-Arieș. Un scurt istoric al acelei perioade reține că masacrele din Transilvania de Nord, 1940-1944 au fost comise de unități militare ale Ungariei horthyste sau de trupe paramilitare românești împotriva populației civile. Astfel, în toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare sau paramilitare au masacrat civili români, maghiari, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod al populațiilor conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, pe fundalul stării de beligeranță, în care frontul de est și-a mișcat relativ rapid în direcția est-vest linia care traversa teritoriul Ardealului de Nord, mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.
Istoricii consemnează că luptele pentru eliberarea Transilvaniei au durat circa 50 de zile, debutând la începutul lunii septembrie și durând până la 25 octombrie, când ultima palmă de pământ românesc a fost eliberată de sub ocupația hortysto-fascistă. Trebuie subliniat că, pe durata acestei campanii de eliberare, s-au înregistrat câteva stagnări ale ofensivei, datorată mai ales puternicei rezistențe a trupelor germano-maghiare de pe cursul mijlociu al râului Mureș, între Turda și Reghin.
Masacrul de la Hărcana, așa cum s-a constatat în urma declarațiilor unor martori oculari și a anchetelor efectuate de procurori, a fost săvârșit de către trupele militare maghiare, care au ucis 18 persoane de naționalitate română, bătrâni și copii. Nefericitul eveniment a avut loc în data de 24 septembrie 1944, în zona cătunului Petrilaca, la periferia orașului Turda, o zănă care aparține și azi, din punct de vedere administrativ acestei localități, deși este mai aproape de municipiul Câmpia Turzii, pe unde se face și accesul auto către Petrilaca-Sân Ion.
În noaptea de 22 și 23 septembrie 1944 un grup de civili de naționalitate română s-a refugiat din cătunul Hărcana, la sfatul unui soldat maghiar, pentru a evita confruntările dintre armata sovietică, armata română și corpurile de armată maghiare și germane. Grupul format din circa 30 de persoane aparținând mai multor familii s-a adăpostit într-un casă și au fost martori la execuția consătenilor lor care au ales să se ascundă sub un pod de cale ferată, cunoscut în prezent ca "Podul Martirilor". În dimineața zilei de 24 septembrie 1944, un grup de militari maghiari însoțiți de civili au trecut linia de cale ferată ducând cu ei pe cei 18 prizonieri, dintre care 14 copii cu vârste între 7 luni și 10 ani și 4 adulți, locuitori ai cătunului Hărcana care nu au plecat cu grupul inițial de refugiați. Civilii români au fost executați prin împușcare într-o groapă de obuze, lângă calea ferată iar apoi corpurile lor au fost stropite cu petrol și incendiate. Cei 12 copii proveneau din familiile Lăscău, Forgaci, Costea și Sălăgean. Cel mai mic copil ucis a fost Ionuț Forgaci în vârstă de doar șapte luni.
În anii 1987-1988, unul din martorii oculari ai masacrului însoțit de fiul uneia dintre victime au identificat mormintele celor împușcați. Masacrul de la Turda a fost adus în atenția opiniei publice, spre neuitare, printr-un monument cu o placă de marmură unde sunt trecuți toți cei uciși acolo în acel 24 septembrie, de tristă amintire, monument realizat, după anul 2000, cu sprijinul Consiliului Local al municipiului Turda și al Partidului Unității Naționale a Românilor (PUNR).
Revenind în prezent, slujba de pomenire de duminică, 7 octombrie, a fost oficiată de preoţii Gheorghe Gotea şi Grigore Marchiş la monumentul dedicat martirilor din centrul municipiului Turda. Au participat în jur de 50 de persoane, alături de reprezentanţi ai Primăriei și Consiliului local Turda și ai Asociației Veteranilor de Război.
Despre importanţa cinstirii martirilor uciși de armata ungară a vorbit profesorul de istorie Valentin Vişinescu. Acesta a spus că au fost identificați cu certitudine la Turda peste 100 de eroi, căzuți pe câmpul de luptă ori uciși mișelește sau decedați în temnițe. Părintele Gheorghe Gotea a propus ca tradiționala "comemorare" a victimelor de la Hărcana să fie "bătută în cuie" pentru prima duminică din luna octombrie.

(În acest articol au fost folosite informații conținute de lucrarea Istoria României. Transilvania, Volumul II-Capitolul VII. Transilvania оn cel de-al II-lea Razboi Mondial, Edit. 'George Barițiu', Cluj-Napoca, 1997, avându-I ca autori pe Marțian Niciu;Mihai Racovițan; Ioan Țepelea; Vasile Lechințean; Vasile Ciubăncan; Liviu Țîrău,)