Mircea Ioan Casimcea - omagiat la reluarea întâlnirilor colocviale turdene

Întâlnirile colocviale s-au reluat vineri, cu sărbătorirea scriitorului Mircea Ioan Casimcea care a împlinit 75 de ani de viaţă.

44 de ani au trecut de la debutul literar consemnat în anul 1967, timp în care Mircea Ioan Casimcea a realizat scrieri de publicistică, articole sau comunicări ştiinţifice, producţii literare apărute în cărţi cu autor colectiv, proză scurtă dar mai ales romane, în ultimii ani.
Genul preferat al scriitorului care la numele său a adăugat numele locului de baştină pare a fi literatura fantastică.

Jurnalistul Emil Hălăştuan, unul dintre organizatori, a spus în preambulul său: "Mircea Ioan, a comis suficiente fapte încât cazierul său literar să devină de neşters, împănat, cum se află, cu numeroase scrieri ce nu au termen de prescriere. (...) În aceste împrejurări, ştergerea numelui scriitorului Mircea Ioan Casimcea din galeria oamenilor care au îndrăznit să plămădească hrană spirituală pentru semenii lor a devenit imposibilă. Într-o vreme în care tinerii sînt îndemnaţi să îşi ardă manualele, pesemne pentru a da îndestulă greutate tezei potrivit căreia şcoala românească s-a transformat într-o fabrică care produce tâmpiţi, preocupările de genul celor ce l-au înrobit şi pe Mircea Ioan Casimcea devin sinonime cu infracţiunea."
După debutul literar consemnat în anul 1967, scrieri ale lui Mircea Ioan Casimcea apar în „Pagini turdene", volum apărut în 1967. Primul volum de proză scurtă semnat Mircea Ioan Casimcea a apărut în 1982, intitulat „Colonia". Au urmat apoi „Oameni în tren" (1997), „Întâmplări la Calostra" (1999), „La nunta moşilor" (2001), „Nălucirile cavalerului" (2008), „Antim" (2009) şi „Ajustarea destinului" (2011).
Primele romane semnate Mircea Ioan Casimcea apar însă abia în secolul XXI, la 38 de ani de la debut: „Amintiri închipuite" „Cântecul gibonului" în 2005 şi „Arheologul" în 2006. Deşi prozator, Mircea Ioan Casimcea a semnat şi câteva volume de versuri – „Poemul fără sfârşit" (1988), „Bunul kamikaze" (2005) şi „Să laşi cuvintele" (2010) – fără să se dea înapoi de la literatura pentru copii: „Călătorii nemaiauzite" (2000), „Generatorul de fantezie" (2003) sau „Cocuţii din nisipuri" (2007).
La omagierea scriitorului adoptat de Turda după ce el a ales Turda ca locul unde să-şi trăiască viaţa, au participat Ovidiu Cosac, Vasile Grumaz, Dan Zăhan, Ovidiu Nistea, Maria Oniş, Valer Suciu, Ioan Bembea, Octavian Gruian, Felicia Răcean, Nicolae Lubinschi, Ovidiu Nistea jr., Maria Rusu şi alţii.
Dan Zăhan a realizat trecere în revistă a tot ce au însemnat întâlnirile colocviale de la începuturile lor până în prezent.
Mircea Ioan Casimcea, sărbătoritul a vorbit despre unele principii care l-au ghidat în viaţă şi mai puţin despre creaţiile literare ale celui care este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cu modestie, el a rostit mult mai puţine vorbe decât ceilalţi vorbitori, deşi ele era cel omagiat: „Am muncit mult, am trăit senin, cu seninătate, şi m-a ajutat Dumnezeu până acum să fiu sanatos. Aşa că, prin starea mea sufletească şi prin activitatea mea, m-am străduit nu doar să rostesc cuvântul «mulţumesc» ci să-l şi dovedesc, prin muncă, prin cărţile pe care le-am scris, prin toate faptele mele bune şi, uneori, mai puţin bune. Uneori, lipsit de experienţă, am fost superficial nu numai în scrieri, dar şi în munca profesională, în luarea unor hotărâri pripite dar, spre norocul meu, acestea au fost puţine..."
Odată reluate, organizatorii întâlnirilor colocviale susţin că vor programa astfel de manifestări cât mai des cu putinţă.