Spectacol emoționant la Teatrul municipal Turda: ”Hristos a înviat!”

Teatrul municipal Turda & Anghel Mariana Art sunt ”vinovați” de aducerea Sărbătorilor Pascale, înainte de Florii. Cei care au asistat la spectacolul de la Teatrul municipal Turda, chiar asta au simțit, apropierea Paștelui și intrarea în atmosfera sfintei sărbători.

Organizarea spectacolului din 5 aprilie, de la ora 19.00, a fost un act de curaj făcut de conducerea Teatrului municipal Turda. Aceasta pentru că turdenii nu sunt obișnuiți cu astfel de spectacole lirice și cu acompaniament de instrumente specifice mai degrabă muzicii de cameră. Poate și de aceea, foarte mulți dintre cei care și-au cumpărat bilet la spectacol au fost preoți sau creștini ortodocși, cu familiile lor, în sală luând loc la ora începerii spectacolului toate categoriile de vârstă, de la copii, la părinții și bunicii noștri. Iar spectacolul a trecut cu brio examenul asistenței.

Spectacolul intitulat “Hristos a Înviat”, conceput de Anghel Mariana Art, este de fapt o emoționantă alternanță de muzică și poezie care urmează cronologia faptelor legate de ultima săptămână din viaţa lui Iisus Hristos, respectiv Săptămâna Patimilor: Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, Răstignirea şi Învierea.

Mariana Anghel, una din doamnele folclorului românesc capabile să umple o sală oriunde și oricând, a interpretat piese din folclorul religios, una mai frumoasă decât cealaltă, una mai tristă decât cealaltă, pentru că vorbim, nu-i așa, de Patimile lui Iisus Hristos și ale Maicii Domnului. Alături de Mariana Anghel, o altă voce excepțională, de această dată îmbrăcat ca un cântăreț de operă, Ionuț Fulea, remarcabil interpret de muzică populară şi director al Centrului Judeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţie Populare Alba. El ne-a prezentat minunate fragmente de muzică lirică pe care publicul a apreciat-o la înălțimea vocii sale deosebite.

Între cei doi, apariția scenică deosebită a marelui actor Dorel Vișan, a cărui recitare gravă dar blândă te transpunea într-o stare de adâncă reflecție asupra lucrurilor esențiale din viața noastră, a făcut ca spectacolul să aibă un echilibru și o cursivitate necesară pentru a avea succes de public.

Spectacolul a debutat printr-o recitare a Narcisei Pintea, actriță și manager al Teatrului municipal Turda, ea revenind spre mijlocul spectacolului cu un moment de poezie reflexivă dând glas zbuciumului din sinea noastră și întrebărilor pe care ni le punem toată viața, în fața morții.

Dar iată întreaga distribuţie a spectacolului: Ionuţ Fulea – solist; Mariana Anghel – solistă; Narcisa Pintea – actriţă; Petre Moise – solist muzică psaltică; Grupul cameral instrumental CANTORIES, dirijat de  prof. Petrişor Varga; Marcel Anghel – toacă. Regia artistică: Mariana Anghel.

Între reprizele de interpretare vocală şi instrumentală, invitatul special al acestui spectacol, actorul Dorel Vişan a recitat nu numai psalmi ci și alte poezii chiar din creația sa, dar piesa de rezistență a fost, pentru publicul care își ștergea o lacrimă din colțul ochilor poezia lui Adrian Păunescu, Repetabila povară, pe care o redăm mai jos:

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a prea zilnice-i pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi înșine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuțina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Spectacolul care a durat o oră și 40 de minute a fost un succes la Turda, publicul aplaudând în repetate rânduri actorii și cântăreții, la scenă deschisă și în picioare. Astfel că, acest experiment fiind reușit, conducerea Teatrului de la Turda poate purcede la organizare unor spectacole lirice sau culte, nu numai a celor care garantează automat un succes. Pentru că există la Turda suficiente persoane care vin să umple sala de spectacole a Teatrului municipal Turda, așa cum s-a întâmplat și aseară, pentru a asculta muzică cultă, poezie, psalmi și muzică religioasă ori muzică clasică, o soprană sau un tenor.