Turdenii protestează și vor ca lucrurile să se schimbe

Turdenii nu sunt oameni necivilizați. Însă atunci când îi calci pe bătături protestează și ei cum pot.

Dacă am face un studio sociologic, am afla că, de fapt, populația municipiului Turda se află, în general, la prima sau a doua generație cu mentalitate urbană, urbanizate în timpul orânduirii comuniste, când Ceaușescu ne-a scos părinții din opinci și le-a dat uniforme și salopete de lucru. Fie că ne tragem dinspre munte, fie că ne tragem de la Câmpie, aceste orgolii legate de originile familiilor noastre s-au stins cu fiecare nou generație rezultată. Ne-am civilizat tot în timpul orânduirii comuniste, iar mulți dintre noi nu fac față noii orânduiri.

S-au trezit debusolați, s-au trezit că, de unde înainte era egalul șefului său conform preceptelor socialiste, dintr-o dată cei îmbogățiți peste noapte au ajuns pe o treaptă mai sus decât el. Dintr-o dată fiecare dintre noi a trebuit să fie mai maleabil, mai deschis față de multiple schimbări ale locului de muncă , ba chiar să reziste cu familia sa în lungi perioade de șomaj sau inactivitate.

Tinerii și foarte tinerii noștri urmași nu pot înțelege toate aceste adevăruri, cu toate că, prin eforturi serioase, părinții lor i-a trimis la școli înalte, încercând să-i lanseze din noroiul unui oraș ca Turda spre Cluj sau străinătate, acolo unde se câștigă bine iar ziua de mâine îți este asigurată. Dacă nu ai trăit momentele rele din comunism, nu poți să le pui în balanță cu cele bune. Trebuie să fi fost tu acolo, prezent, când stăteai ore în șir la coadă pentru a pune pe masa familiei tale minimul necesar de hrană, de obicei nu prea variată și niciodată exotică. Asta dacă nu erai ceva nomenclaturist, activist de vârf la partid, securist, sau… gestionar de alimentară, aprozar, gostat, restaurant, ori șef la I.C.S. Trebuie să fi fost acolo când seara se lua lumina iar tu trebuia să înveți și să-ți faci temele la lumina lumânării. Dar tot așa, trebuie să fi fost tu acolo când ți se înmânau cheile unui apartament, doar pentru că erai un simplu muncitor în oraș. Salariul nu-ți întârzia nicio zi iar oameni fără un loc de muncă prin care să i se asigure un venit decent nu existau.

Ei, toate acestea s-au dus, odată cu uciderea lui Ceaușescu. De atunci, societatea românească nu-și regăsește ritmul, normalitatea, siguranța, bunăstarea. La 25 de ani de la Revoluție și 15 ani de la moartea deputatului Ioan Rațiu, nici măcar politica românească nu a evoluat, ce să vorbim de economia pe care, cu sadism, am pus-o pe butuci, spre satisfacția altor țări europene cu care, fără să conștientizăm prin politică de stat și insistență guvernamentală asupra tuturor sectoarelor productive, suntem în concurență și… pierdem.

Iar majorității oamenilor din țara noastră prost condusă, în care trăiește un bogat la fiecare cinci săraci, li se face adesea lehamite, le ajunge cuțitul la os. Iar atunci protestează, fiecare în felul său.

Extrapolând și limitând societatea românească la cea turdeană, locuitorii urbei noastre protestează față de tot felul de decizii luate de cei aflați în fruntea orașului. Inclusiv eu, personal, protestez prin multe dintre deciziile și faptele mele. Este o lege a firii ca atunci când întinzi ața prea tare să se rupă.

O formă de protest este că nu-și plătesc impozitele. ”De ce să vă plătesc eu impozite și taxe când eu locuiesc pe o stradă plină de gropi și noroaie? De ce să vă plătesc acești bani când hoții îmi fură din casă iar voi nu mă puteți proteja și apăra de ei? De ce să vă plătesc, ce faceți voi pentru mine? Îmi cereți bani să parchez mașina în propriul meu oraș? De ce? M-ați întrebat dacă sunt de acord? Dacă merg la spital sunt tratat ca ultimul om, toți așteaptă bani de la mine. Dar ce sunt eu să vă umplu de bani pe toți, când eu nici nu am o slujbă? Peste tot sunt gunoaie și bălării, dar din banii mei se dau sume uriașe unei firme private ca să mă țină într-un oraș plin de mizerii. Creșteți prețurile la toate la apă, la salubritate, la toate, fără să mă întrebați dacă eu am ce să-i pun copilului meu de mâncare la școală…”, acuză turdenii. Conturile de facebook sunt pline de reproșuri dar politica struțului îi ajută pe politicienii noștri să nu vadă și să nu audă strigătele de disperare ale mulțimii. Chiar asta sunt, strigăte disperate, fără nicio exagerare.

Inclusiv faptul că, de când au montat acele grilaje la punctele gospodărești de depunere a deșeurilor menajere în containerele Prival, turdenii preferă să arunce gunoiul pe jos este tot un protest împotriva modului în care această societate ce câștigă sume enorme din buzunarul turdenilor înțelege să-și trateze clienții.

Oricât de mult înțeleg eu sau alți turdeni implicați activ în viața societății turdene că există normative guvernamentale care mă obligă să plătesc apa de ploaie celor de la Compania de Apă Arieș, nu o să dau niciodată acei bani ca pentru un lucru cinstit. Mi se pare furt din buzunarele fiecărui cetățean. Acum, sincer, trebuie să măr rog Domnului să plouă mai puțin ca să nu primesc o factură umflată la apă și canal? Trebuie găsite soluții astfel încât generozitatea să nu fie confundată cu prostia.

În final, un sfat pentru puterea politică: dacă vreți să aveți viață bună cu turdenii, încetați aceste politici de a-i lua cu forța bani din buzunar, faceți ceva pentru ei, iar ei vă vor achita impozitele și taxele la timp, cu simți civic și cu mulțumiri pentru ce ați făcut pentru ei. În caz contrar, protestele se vor înmulți până când schimbările necesare vor fi efectuate.

Pentru că turdenii vor străzi asfaltate și prețuri normale la apă, gunoi, transport în comun. Mai vor servicii medicale decente și ieftine, vor locuri de muncă, vor siguranță pe stradă, în casele lor și respect.

Apoi veți primi respectul și gratitudinea lor.