Petruţ Mihălcioiu, campion mondial la popice

 Am fost la un moment dat în lotul naţional al României şi am participat la Campionatele Mondiale. În 1998 a fost prima prezenţă, cu toate că nu a fost participarea mea la concurs (a fost numai lotul lărgit) am obţinut locul trei. A fost prima mea medalie mondială, celelalte naţionale şi judeţene care le aveam la echipa de club le-am luat pe toate. Apoi, în 2000, am ieşit campion mondial cu echipa, tot în Polonia. Îmi prieşte Polonia am schimbat doar oraşul. A fost primul meu campionat mondial la care am luat o medalie, cu echipa, dar a fost altceva.  Apoi, în 2005, din varii motive, mai ales criza financiară, mă rog criza la fiecare club, am părăsit Sinaia şi am inclinat spre CFR Cluj, care era o echipă de top în România și se bătea la primele trei locuri în campionat. Am venit la Cluj, am reuşit să câştigăm titlul de Campioni Naţionali şi la echipă şi la individual. La Campionatul Mondial în anul respectiv am reuşit o performanţă mare, chiar am avut şi un record mondial, asta era în 2007, astfel ajungând şi cu echipa naţională la campionatele mondiale am luat medalii de vicecampioni şi locul trei.

Nici un sport şi mai ales cel de performanţă nu se obţine fără muncă. Un antrenament constă în pregătirea fizică specifică. Această pregătire se va face la începutul unui campionat, de preferință iarna, prin zăpadă. Atunci se acumulează resursele necesare pentru tot parcursul anului. Trecem apoi la sală, cu exerciții specifice sălii de antrenament, pregătirea tehnico-tactică care este foarte importantă şi depinde de materialele de joc. La Campionatul Mondial sunt altele, noi avem spre ghinionul nostru alte materiale de joc. Două trei ore în fiecare zi de antrenament, asta pentru a atinge un nivel foarte ridicat.
În fiecare zi alocăm pregătirii cam 30 de minute pentru încălzirea dinaintea antrenamentului, apoi se face antrenamentul propriu zis, care durează o oră şi 20 de minute, iar după antrenament revenirea în jur de 20 - 30 de minute.
Toţi copiii au calităţi, dar intervine pregătirea tehnico-tactică pe care o realizezi atunci în timpul jocului. Dar ceea ce face diferența este, probabil, experienţa. Contează foarte mult să ai meciuri cât mai multe, cât mai multe internaţionale, jocuri puternice în campionat, la cupele europene şi mondiale şi nu în ultimul rând psihicul. Psihicul este unul dintre cele mai importante, mai ales că e o probă individuală. trebuie să dobori adversarul psihic. Asta am reuşit.
El a picat atunci când nu trebuia şi eu m-am ridicat, mi-a dat propria încredere în mine şi atunci am descoperit în sinea mea că pot ... pot să-l înving.
La o finală de Campionat Mondial la popice sunt nouă popice şi bile de joc care se dau. Aici intervine specificul fiecărui sport. La noi se dau 15 bile la plin, de coboară toate popicele, şi 15 bile la izolat, unde ce dobori rămâne acolo ... E greu de explicat şi de spus, popicarii știu mai bine. Diferenţa care am făcut-o şi în finală a fost la izolat, la cele care nu mai coboară, cât ai dat atâtea rămân. Acolo am putut să-l depăşesc, l-am luat cum zicem noi , am dat în ultimul izolat 4 nouari, ceea ce eu zic că a făcut diferenţa și am ieşit câştigător. Am luptat cu Robert Erjdi din Serbia, ţară care de 4 ani de zile e în topul mondial al popicelor. Campionatele mondiale le-au câştigat aproape pe toate.
Am avut un adversar puternic foarte bine antrenat, cu resurse foarte bune și foarte tânăr. Nu se compară pregătirea pe care o au ei faţă de noi, în primul rând la materialele de joc, ei fac pregătire specifică cum se întâlneşte la mondiale. Au o sală asemănătoare cu cele în care se desfăşoară Campionatele Mondiale . România nu are bază așa ceva iar baza de selecţie şi de triere a jucătorilor este foarte mare faţă de a noastră, jucătorii de un nivel ridicat joacă în campionate din Europa la cele mai bune echipe.
Baza sportivă a Campionatului Mondial are opt piste de joc, pistele nu au defecte, sunt noi, puse de nemţi, culorile le alege fiecare ţară că şi aici este un dezavantaj sau un avantaj că sare culoarea prea în ochi, steagul Poloniei fiind roşu-alb au ales această culoare pentru piste. Această sală pentru popice a fost amplasată într-o sală polivalentă, urmând ca, după ce se termină Campionatul Mondial, să se ia câte patru piste şi să se pună în alte săli, specifice jocului de popice, pentru antrenament şi pentru meciurile naţionale din Polonia. Țară care, bineînţeles, poate să mai organizeze în următorii ani competiţii internaţionale, mă refer la Cupa Mondială, Campionat Mondial, individual.
Vicepreşedintele Federaţiei Române de Popice este şi preşedintele secţiei de popice CFR Cluj/ CSM ISCT Câmpia - Turzii şi l-am rugat că vrem şi noi o sală dacă se poate cu anumite eforturi să avem şi noi o sală. S-au dus şi au întrebat cam cât ar costa o pistă şi au rămas puţin cu gura căscată că nu-i costă aşa de mult ... este o investiţie de 100.000 de euro, bani cu care se pot lua patru piste .
În momentul de faţă ne antrenăm la Industria Sârmei Câmpia-Turzii unde nu este o sală special amenajată pentru popice. Dacă acum vreo 10 ani era în top cele mai bune săli, acum a ajuns ultima din ţară, pentru că pistele sunt turnate , spaţiul de joc nu mai corespunde cu cel care se cere astăzi pe plan mondial. Am adaptat şi am pus în spate placă şi popice care se cer pe plan internaţional, asta avem şi aparatele, dar sunt vechi de peste 30 de ani şi vă daţi seama ce greu este .
Noi am tot încercat şi am tot obţinut, că avem pe cineva în Germania care ne face rost de materialele de joc, popicele şi bilele le-am adus din Germania, sfoara şi smapurile specifice cu care se dau pistele să alunece mai bine, să nu frâneze cumpărate de noi tot din Germania. În schimb, aici intervin aparatele, sunt foarte vechi şi nu mai corespund standardelor internaţionale.
Sâmbătă, când am avut meci în campionatul intern, şi au fost invitaţi de la Consiliul Local din Câmpia-Turzii (care au făcut şi o premiere şi le mulţumesc pe această cale) au promis că acea bază materială să o ia primăria şi să o administreze în colaborare cu cei de la Cluj sau chiar cu Federaţia, să poată face o licitaţie, să se poată lua nişte piste de nivel internaţional. Noi jucăm Champions League şi nu jucăm la Câmpia Turzii, ci într-o sală neutră, la Electro-Mureş Tg. Mureş. În Champions League, acolo este casa noastră. Când se va putea investi într-o asemenea sală, se va juca la Câmpia-Turzii, la ISCT.
Cred că de când am venit în judeţul Cluj mi-am dorit o asemenea sală şi în fiecare an au fost promisiuni, dar nu ştiu, ba a venit criza, ba s-au schimbat directorii şi într-adevăr, aşa cum ne spuneau şi cei care le pun, materialele s-au tot scumpit.
Pentru practicarea acestui sport îți trebuie echipamentul specific oricărui sportiv, mă refer aici la trening, unul de prezentare, unul de alergare. Vedeţi dumneavoastră, la sala pe care o avem merg adidaşii, la sălile de la CM nu merg anumiţi adidaşi, deci trebuie cumpăraţi adidaşi până în 50 - 60 euro, care sunt specifici pentru aşa ceva.
Nu ai voie să aluneci pentru că atunci îţi pierzi echilibrul şi nu mai ai rezultatul dorit. Acum fiecare echipă îşi face bugetul şi acela este cel pe care şi-l permite şi pe care îl primeşte. Cei de la ISCT au făcut o investiţie în echipament, ce să zic, nu cunosc această investiţie. Mai mult dânşii au făcut investiţie, de 2-3 ani ISCT-ul are 20 de sportivi juniori şi cadeţi care anul acesta au fost înscrişi în campionatul intern la juniori. Eu zic că este dovada curajului anumitor oameni că investesc în sport şi în tineret.
Există performanţă şi la tineret. Profit de ocazie să vă spun că luna viitoare va fi Campionatul Naţional de cadeţi şi juniori unde ISCT-ul are 8 finalişti, deci prezenţă la Campionatul Naţional.
Sunt anumite categorii de vârstă, cadeţii până la 18 ani, juniorii până în 24 şi seniorii până în 55 sau, dacă se mai poate, sunt şi bătrâni după 55 de ani.
Juniorii, cadeţii, vin la sportivii de performanţă să ceară un sfat. Știţi cum sunt: "nu-mi convine să fac genoflexiuni, flotări pregătirea fizică specială". Împreună cu domnul Emil Gabor, antrenorul ISCT şi cu Grigore Blaga, care este antrenorul echipei mari de seniori şi împreună cu mine am ajutat aceşti copii să nu plece la alte sporturi mai bănoase. Nu ştiu ce echipă din ţară mai are 20 de juniori, dacă îi pierdem pe aceştia, echipa mare îşi pune bază în ei peste 2- 3 ani trebuie să fie 2,3,4 care să prindă echipa de bază. Cum i-am mai spus şi domnului Gabor, dacă nu se investeşte în aceşti copii, peste câţiva ani o să ne uităm unul la altul şi o să ne întrebăm de unde facem rost de juniori.
Probabil, în viitor, o să antrenez și eu, de ce nu ... Dacă eşti maistru emerit se poate să te faci şi antrenor, în viitor asta o să fie, numai să nu-i pierd pe cei 20 de copii.